Prețul gazelor naturale atinge recorduri istorice și nu există semne de temperare a pieței. La bursa de la Rotterdam, unde se stabilesc cotațiile pentru piața continentală, la jumătatea lunii august a fost depășit pragul de 45 de euro/MWh - echivalentul puterii energetice a gazului natural. În România, care are totuși o producție notabilă de gaze, prețurile au explodat după liberalizare și au același curs accelerat ascendent. Gazprom, care asigură 40 la sută din piața europeană, este singurul furnizor care ar putea să-și sporească livrările în acest an, pentru ca Europa să treacă în condiții acceptabile de siguranță iarna care vine.
În plină perioadă de vacanțe, discuțiile despre prețul energiei nu au prea mare ecou; doar scumpirea unui „plin” de benzină are relevanță pentru românul pornit la drum. Factura la gaze nu a ajuns încă să ardă la buzunar, dar influența în costul altor produse a gazului mereu mai scump nu va întârzia. Banca Națională a României a prezentat recent, în Raportul asupra inflației, presiunea puternică a prețurilor la energie asupra inflației, care ar putea depăși 5 la sută. Nu doar energia electrică se scumpește, ci vin la „pachet” sporuri substanțiale la hidrocarburi, căldură, produse agroalimentare, transport.
BURSA DE LA ROTTERDAM DĂ TONUL
Gazul natural are „partea leului” în coșul de energie, de la începutul anului creșterea cotațiilor la Rotterdam fiind de 136 la sută. În 2008, acum 13 ani, s-a mai înregistrat un asemenea șoc care a dus prețul la 24,75 de euro/MWh, stins însă repede. Minimele de 4-5 euro/MWh, la care s-au „jucat” prețurile timp de un deceniu, au făcut din gazul natural un produs accesibil pentru toate buzunarele. Blocarea activității economice din valul 1 și 2 al pandemie a redus consumul de gaze, ceea ce a indus un miraj al prețurilor foarte mici. Odată cu acomodarea economiilor la condițiile trecerii dintr-un val în altul de COVID-19, situația s-a schimbat brusc. Un oficial din industria gazieră spune acum că „piața are o evoluție extraordinară”. Prețul de import în UE al gazelor naturale a crescut cu 21,4 la sută în ultima lună și este de aproape 6 ori mai mare față de cel de acum un an. Din ce cauze au explodat prețurile la gazele naturale?
Șoc previzibil
Este evident că ne aflăm în plin șoc al prețurilor la gaze, așa cum a fost cel din iarna anului 2008, când piața europeană a fost perturbată de relațiile comerciale tensionate dintre Rusia și Ucraina. Războiul cald dintre Moscova și Kiev a fost inițial un război al prețurilor la gaze, ceea ce a blocat tranzitul spre Europa al gazului rusesc. Atunci s-au pus bazele noilor proiecte de magistrale gaziere prin Marea Baltică și Turcia, care să ocolească Ucraina. Acum, cauzele sunt altele, cu mai puțină încărcătură conflictuală, dar cu elemente reale de piață. În primul rând, iarna 2020-2021, cu temperaturi neobișnuit de scăzute, s-a prelungit, fiind golite depozitele de gaze. De asemenea, au ieșit din uz o serie de capacități în centralele nucleare, la care se adaugă presiunea pentru scăderea ponderii cărbunelui ca resursă energetică. Un alt element care trage în sus prețurile energiei este legat de costurile mereu mai mari ale certificatelor verzi, tranzacționate în 2021 la 50 de euro. Sursele alternative de energie verde - solară și eoliană - nu au fost folosite la capacitate din cauza condițiilor climatice. Gazul natural a fost, în aceste condiții, materia primă cea mai la îndemână pentru a compensa aceste schimbări substanțiale pe piața energiei. Reluarea creșterii economice în China și apoi în UE a condus la cereri sporite de energie. Producția de gaz lichefiat - GNL - din SUA și Qatar se află la limita de sus, iar producția din Marea Nordului a scăzut din cauza unor probleme de infrastructură. În Europa există acum doar un mare furnizor care ar putea să conducă spre o echilibrare a cererii cu oferta, la un palier superior al prețurilor: hulitul Gazprom. El are, practic, monopolul gazoductelor spre Europa, iar cheia este la Kremlin.
NORD STREAM 2 – DEMONUL ACCEPTAT
În 15 iulie, la Washington, Angela Merkel și Joe Biden au ajuns la un compromis în ceea ce privește proiectul Nord Stream 2. Statele Unite, adversar puternic al acestei noii magistrale gaziere, care concurează extinderea exporturilor americane spre Europa de GNL, au acceptat termenii diplomatici în care se va finaliza proiectul germano-rusesc. Din cei 2.460 km ai gazoductului, au rămas de lansat doar 120 km, legătura directă din Rusia și Germania putând să fie terminată până la sfârșitul acestui an. Capacitatea de export a Rusiei spre Europa, prin Nord Stream 2, ar spori cu 55 de miliarde mc pe an, ceea ce ar asigura consumul mai mare de gaz natural al Germaniei, cu un disponibil și spre Europa Centrală.
Stocările de gaz, întârziate
După ce au ieșit din sezonul rece cu depozitele de gaze goale, în majoritatea țărilor europene programele de înmagazinare s-au „izbit” și de tensiunile de pe piață. În consecință, nivelul de înmagazinare a gazelor pe ansamblul UE era, la 20 august, de 63 la sută din capacitatea de stocare, cu circa 10 procente sub cel atins în august 2020. În România sunt stocate gaze în echivalent energetic de 18,7 Twh, ceea ce reprezintă 54 la sută din capacitatea de depozitare. Germania are depozitate 128,7 TWh gaze - 56 la sută din capacitate; Italia, 158 TWh, 88 la sută din capacitate, iar Polonia, cu 31,5 TWh, are cel mai bun program de înmagazinare, cu nivelul de 88 la sută din capacitatea de stocare. Viteza de „umplere” din ultima lună a fost în România de 10 la sută din capacitatea de depozitare.
Lovituri la buzunare
Pe bursa de gaze OPCOM din România, nivelul de prețuri al tranzacțiilor este în trendul european. Sunt anunțate prețuri duble pentru livrările din octombrie 2021, ceea ce va muta scumpirile în mod direct în costurile companiilor. Sunt și influențe indirecte, industria alimentară prognozând 5-10 procente în plus la prețurile de desfacere. Consumatorul vulnerabil, încă nedefinit cu claritate, ar urma să primească un pachet de compensații pentru prețurile mai mari la energie, dar programul specific nu este încă legiferat.