Într-o anumită măsură, structura fondului era modelată după cea a fondurilor olandeze, în aceea că veniturile din investiții erau proiectate să exceadă dividendele, iar surplusul de venituri din investiții urma să fie folosit pentru răscumpărarea treptată a acțiunilor la fond, pe toată durata sa de viață, stabilită la 24 de ani. La 1875, la Londra funcționau deja un număr de 18 fonduri mutuale.
Tot în acea perioadă, scoțianul Robert Fleming a înființat primul său fond mutual, devenit celebru pentru faptul că investea la început exclusiv în obligațiuni emise de operatorii de căi ferate din Statele Unite. De altfel, ulterior, fondul lui Fleming a primit denumirea de First Scottish American Investment Trust. Ca un detaliu inedit și chiar picant, merită poate amintit că nepotul lui Robert Fleming, probabil mult mai cunoscutul Ian Fleming, este creatorul literar al legendarului personaj James Bond.
În timpul deceniului nouă al secolului al nouăsprezecelea, fondurile mutuale au început să apară și în SUA. Primele fonduri mutuale de peste Ocean semănau cu Eendragt Maakt Magt, în sensul că erau fonduri închise de investiții, cu un număr fix de acțiuni. Emiterea de noi acțiuni la aceste fonduri nu era neapărat refuzată din principiu de inițiatori, dar era foarte rară. Mai mult, prețurile inițiale și prețurile de răscumpărare a acțiunilor acestor fonduri mutuale nu erau neapărat proporționale cu valoarea intrinsecă a portofoliilor lor investiționale.
O inovație importantă a apărut în 1924, odată cu înființarea primului fond mutual deschis din Statele Unite, sub denumirea de Massachusetts Investors Trust. Acest lucru însemna că emiterea de acțiuni noi și răscumpărarea de acțiuni aflate în circulație se puteau face permanent și oricând, la prețuri proporționale cu valoarea de piață a portofoliilor investiționale ale fondurilor.
Fondurile deschise au devenit modelul dominant al acestei industrii, contribuind decisiv la succesul acestui model de business în rândul unor categorii din ce în ce mai largi ale populației. Trebuie subliniat, de asemenea, cu uimire și admirație totodată, că o sumedenie de caracteristici ale primelor fonduri mutuale olandeze din secolul al șaptesprezecelea au supraviețuit aproape intacte până în zilele noastre.
Massachusetts Investors Trust a fost creat prin subscripție publică și avea, la debut, un capital total de 50.000 de dolari. Societatea care administra fondul a utilizat pentru prima dată în istorie și canale de vânzare prin brokeri a unităților de fond, precum și tehnici și strategii de marketing. În primii săi cinci ani de funcționare, Massachusetts Investors Trust a ajuns la active totale de 14 milioane de dolari.
Fondul a pierdut 83% din valoare în timpul marelui crah bursier din 1929, dar a reușit să supraviețuiască și să-și revină, astfel încât, în 1934, societatea de administrare a lansat un al doilea fond mutual. Societatea de administrare - MFS Investment Management - există și funcționează și astăzi. La finalul lunii februarie 2015, MFS Investment Management avea în administrare active totale în valoare de 445,8 miliarde de dolari.
După marele crah bursier din 1929, în Statele Unite, Congresul a adoptat o serie de reglementări privind piețele de capital în general și fondurile mutuale în special. Astfel, legea Securities Act din 1933 a impus ca toate formele de investire promovate și vândute marelui public, inclusiv unitățile de fond la fonduri mutuale, trebuiau să fie înregistrate la o autoritate creată special în acest scop - Securities and Exchange Commission (Comisia pentru Titluri de Valoare și Burse - SEC). De asemenea, legea făcea obligatorie pentru administratorii de fonduri publicarea de prospecte ale acestora, care să ofere informații esențiale despre investițiile propuse.
Ulterior, o lege adoptată în 1934 îi obliga pe toți emitenții de titluri de valoare, inclusiv fondurile mutuale, să facă raportări periodice către investitori. În 1936 sunt adoptate reglementări cu privire la impozitarea veniturilor din investiții ale fondurilor mutuale, iar în 1940 - o lege privind structura fondurilor mutuale. Toate aceste legi și reglementări, deși au suferit modificări în timp, sunt în vigoare și astăzi.
După război, în anii ’50, când publicul și-a recăpătat încrederea în piețele de capital, industria fondurilor mutuale și-a reluat creșterea. În 1970, în Statele Unite existau aproximativ 360 de fonduri mutuale, cu active totale în administrare de 48 de miliarde de dolari. În acea perioadă a mai fost introdusă o inovație, care a stimulat mult dezvoltarea industriei și succesul fondurilor mutuale în rândul publicului larg. Astfel, au apărut așa-numitele fonduri monetare, specializate în plasamente în active cu risc redus și grad mare de lichiditate, precum titlurile de stat și depozitele bancare. Apariția lor a fost încurajată de faptul că, în epoca respectivă, ratele de dobândă erau relativ mari.
O altă inovație foarte importantă a fost apariția fondurilor mutuale de tip index. Caracteristica de bază a acestora este că dețin acțiuni în proporții menite să reproducă performanța generică a unei piețe. Primul fond mutual de tip index, First Index Investment Trust, a fost înființat în 1976, de compania Vanguard Group a lui John Bogle. Fondul există și astăzi, sub denumirea de Vanguard 500 Index Fund, și este unul dintre cele mai mari fonduri mutuale din lume, cu active totale de peste 195 de miliarde de dolari.
Principiul de funcționare al fondurilor mutuale de tip index este rezumat extrem de succint chiar de către Bogle: „Aritmetica sugerează, iar istoria confirmă că strategia câștigătoare este să deții acțiunile tuturor societăților listate din țară, la un cost foarte scăzut. Procedând astfel, veți obține în mod garantat aproape întregul profit pe care acestea îl generează, sub forma dividendelor și a creșterii câștigurilor”.