Cine sunt personajele care au căpătat o tristă celebritate prin participarea cu diferite misiuni în procesul soților Ceaușescu, desfășurat sub protecția unității militare? Sunt ei predecesorii ,,acoperiților” de astăzi care nu pot fi dovediți?
Completul aeropurtat
Instanța a fost constituită la București, în dimineața zilei de 25 decembrie 1989, în biroul lui Victor Athanasie Stănculescu, în sediul Ministerului Apărării Naționale. Președintele Tribunalului Special, constituit ad-hoc de noua Putere, devine judecătorul Gică Popa, șeful instanţei de la Tribunalul Militar Teritorial București, al doilea magistrat fiiind col. Ion Nistor.
Acuzator este desemnat procurorul militar Dan Voinea, iar pentru funcția de apărători sunt distribuiți avocații Constantin Lucescu și Niky Teodorescu, ambii din Baroul București.
Completul de judecată este îmbarcat într-un elicopter militar Puma. În aparat urcă și plutonierul Jan Tănase, grefier, împreună cu medicul Liviu Verdeș.
Supravegherea misiunii
Cu un alt elicopter pleacă la Târgoviște generalul Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, lt.mj. Trifan Matenciuc – aghiotantul lui Stănculescu, maiorul de justiție Mugurel Florescu, col. Gheorghe Ștefan, de la Direcția de Informații a Armatei, și col. Ion Baiu, operator video, care va filma procesul. Desantul aerian al Justiției și șefii operațiunii ajung la destinație, unde, în 25 decembrie 1989, la ora 12.30, începe procesul.
Acuze fără nicio probă
Soții Ceaușescu sunt acuzați de procurorul Dan Voinea de genocid, subminarea puterii de stat, acte de diversiune, subminarea economiei naționale. Se invocă și un miliard de dolari cu care soții Ceaușescu ar fi vrut să fugă din țară. Apărătorii – Lucescu, pentru Nicolae Ceaușescu și Teodorescu, pentru Elena - devin acuzatori mai aprigi decât procurorul. Nu sunt prezentate instanței probe, ci doar vorbe. Suficiente pentru anunțarea condamnării la moarte după o oră și jumătate de proces, cu deliberări cu tot. Avocații consideră că nu se poate face recurs. La 14.45, Ceaușeștii sunt mitraliați de trei parașutiști.
Stele pentru toată lumea
Popa, avansat general, se sinucide după proces. Nistor se retrage discret din magistratură. Dan Voinea, avansat general, este trimis pentru protecție în Franța și ajunge apoi șef în Parchetele Militare. Avocatul Lucescu ajunge general. Martorul Mugurel Florescu este și el general. Aghiotantul lui Stănculescu, recrutat de Securitate sub numele conspirativ Moldova, este revoluționar atestat.
Dosarul a primit nr. 1/1990. Este capul de serie al marilor procese care pot fi trecute la eșecuri. Octavian Paler îi pune sentința: ,,Nimeni nu se îndoiește că a fost o caricatură judiciară. Un tipic proces stalinist, cu sentința fixată dinainte”. Athanasie Stănculescu şi Virgil Măgureanu au supravegheat direct, din sala de judecată, procesul soților Ceauşescu. Stănculescu avea conducerea Armatei, iar Măgureanu era emanatul noii Puteri, cu un statut incert de disident şi grad acoperit de căpitan în Securitate.
Efectul Băsescu în clasamentul corupţiei
Procesul de la ,,apa mare” are acum şi motivația pentru condamnarea lui Mircea Băsescu (foto) la 4 ani de puşcărie fermă, cum zic francezii. Fratele Băsescu negocia cu Băsică sumele pentru eliberarea lui Bercea Mondial, asigurând clientela că ,,Traian ştie”.
Ştia încă din 2011 şi preşedintele României de ,,morman”? Aceasta e marea întrebare a procesului de la Constanța, instanța lucrând cu grijă mare să nu dea de firele mai adânci care duceau sus, sus de tot. Procurorului Iacobescu i s-a luat cazul, apoi, fără menajamente, a fost scos din magistratură cu o sentință pe filiera Hăineală - Înalta Curte Rarinca. Manevrele procurorilor pot să fie rătăcite prin vreun cotlon la Parchetul General, al cărui şef, vai!, merge cu girofarul anchetat de DNA. Din 2012, lupta anticorupție din România, monitorizată de Transparency International, a câştigat două puncte mari şi late, ajungând în 2015 la scorul de 46. Cuba, Ghana, Kuweit sunt mai puțin corupte, iar pe faliții noştri – Oman, Italia, Turcia, Africa de Sud, Senegal, Bulgaria - îi privim de sus. Câte puncte ar fi avut în plus România dacă procesul de la Constanța aducea în fața Justiției toată mizeria acestui caz ascunsă sub covoarele persane din instituțiile intangibile? Răspuns de 100 de puncte!
Marile Parchete... e doar unul
Dosarul cu girofar pentru scoaterea din joc a generalului cu patru stele Gabriel Oprea are o miză mai mare decât cea politică. Liderul ,,Interesului național” cade la mijloc în lupta unor ,,interese superioare” care vizează modificarea sistemului de organizare a Marilor Parchete. Oprea, până acum zece săptămâni omul în jurul căruia se construiau marile scenarii politice, chemat la Cotroceni să susțină inițiativele și dorințele prezidențiale, este degradat la statutul asumat de victimă a luptei pentru putere.
Evident, Oprea știe ce spune. Antemergătoarele sunt pretextul de a rezolva altceva decât se vede. Nu majoritatea parlamentară se schimbă, ci este demolat cu mantă procurorul general al României. Nițu nu pică direct în arest ca Bica, umflată de pe stradă de procurorii DNA. Nu este scos din funcție nici de insinuările lui Băsescu Traian, că a avut arma în mână ca soldat la Revoluție. El este vinovat pentru că este, chiar și teoretic, șeful Codruței Kovesi.
Dacă DIICOT a fost pus la respect cu o bombă cu bile a unui caz de corupție la retrocedări, Parchetul General are parte de o execuție scrisă de textierii de scene umoristice. Nițu nu a stat la stop! Putea să se oprească, să plece de bună voie, să ceară desființarea instituției care a deschis câteva dosare uitate de Kovesi! Interesant este că primul lui adjunct, Bogdan Licu, nu a semnat cererea de începere a urmăririi penale a lui Oprea către Senat, hârtia având apostila lui Codruț Olaru. Din cele trei Mari Parchete, cum le numeau procurorii, avem doar unul - DNA, și alte două cu dinții scoși – DIICOT și Parchetul General. Mai simplu!