Cristina Chiriac, candidata propusă de către ministrul Justiției, Radu Marinescu, să ocupe funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar care a „beneficiat” de un aviz negativ din partea Secției pentru Procurori de la CSM, a desființat, ieri, argumentele procurorilor din CSM. Ea a fost reintervievată la Ministerul Justiției, ca o ultimă etapă a procedurii de selecție a viitorilor șefi ai marilor parchete. Respinsă de CSM pentru că nu a răspuns „corespunzător” la întrebarea cu privire la opțiunea ei despre cum trebuie să fie investigați magistrații – de către DNA sau, cum este reglementat în prezent, de către Parchetul General”, aceasta a arătat că Ministerul Public nu are atribuții legislative, iar rolul procurorului general nu este acela de a avea opinii politice. Dacă, din acest punct de vedere, răspunsul a fost cel corect, la o altă întrebare-capcană adresată de către unul dintre membrii Comisiei de interviu, Cristina Chiriac a dat cu „bâta în baltă”. Ea a opinat că, în cauzele de corupție săvârșite de magistrați, parchetul trebuie să colaboreze cu serviciile secrete.
În avizul negativ consultativ pe care l-au emis, procurorii de la CSM s-au arătat nemulțumiți de faptul că Cristina Chiriac nu și-a exprimat o opțiune politică referitoare la competența de efectuare a actelor de urmărire penală a infracțiunilor săvârșite de magistrați – de a rămâne competența la nivelul Parchetului General sau de a fi partajată între DNA, DIICOT și Parchetul General, așa cum își doresc ONG-urile #rezist și USR.
Invitată să contraargumenteze poziția CSM, Cristina Chiriac a declarat că „o obiecție din hotărârea Secției pentru Procurori de la CSM a fost în legătură cu modalitatea în care am răspuns la întrebările privind competența de investigare a infracțiunilor săvârșite de magistrați. Nu a fost o lipsă de poziție, ci o alegere deliberată. În cadrul interviului anterior, nu am evitat să răspund, ci am ales deliberat să nu formulez o opțiune între cele două modele legislative. Această alegere a fost determinată de convingerea mea că rolul procurorului general nu este de a se poziționa în dezbateri legislative sau de oportunitate politică, ci de a asigura funcționarea eficientă a cadrului legal actual”.
„Răspunsul așteptat de CSM ar fi fost neadecvat pentru funcția pentru care candidez”
Candidata a arătat că are aceeași poziție și în prezent. „Actualul cadru legal reprezintă voința legiuitorului și trebuie aplicat în mod eficient, iar responsabilitatea conducerii Ministerului Public este de a asigura funcționalitatea acestui mecanism. Faptul că am pus accent pe procedura de desemnare a procurorilor, pe ocuparea posturilor și pe resursele disponibile nu a reprezentat o evitare a răspunsului, ci o orientare către o problemă reală. Indiferent de modelul de competență, eficiența depinde, în primul rând, de resurse și de funcționalitatea mecanismelor interne. Aceasta este o abordare practică și nu una teoretică. Înțeleg că s-a urmărit exprimarea unei opțiuni clare între cele două modele. Consider, însă, că o poziționare tranșantă într-o astfel de chestiune, în lipsa unui rol decizional în plan legislativ, ar fi fost una artificială și, în opinia mea, una neadecvată funcției pentru care candidez”, a mai precizat procuroarea Cristina Chiriac.
Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a atras, la rândul său, atenția că procuroarea Cristina Chiriac a prezentat corect faptul că inițiativa legislativă nu intră în atribuțiile Ministerului Public și că procurorii trebuie doar să se focalizeze pe găsirea celor mai potrivite soluții, în limitele cadrului legislativ actual, stabilit de către puterea legislativă.
38 de procurori care activează în acest domeniu, la nivel național
În acest context, Cristina Chiriac a adăugat că procedura de desemnare a procurorilor care investighează infracțiunile săvârșite de magistrați este una greoaie. „Din punctul meu de vedere, ar trebui înlăturată posibilitatea ca propunerile de numire să se facă de către CSM”, a precizat aceasta.
Candidata arată că, la nivelul întregii țări, în acest moment, există doar 38 de procurori care efectuează urmărirea penală în astfel de dosare, iar cauzele și actele de sesizare care au fost înaintate instanțelor judecătorești au foarte puține în anul 2025, mai exact în număr de două rechizitorii.
„Această activitate este cauzată atât de nivelul redus de procurori care efectuează urmărirea penală în cauzele cu magistrați, cât și de nivelul redus de polițiști care sunt detașați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau care lucrează cu procurorii care efectuează urmărirea penală în astfel de dosare la nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel. Soluția este alocarea resurselor necesare, atât cele financiare, cât și cele umane, detașarea polițiștilor la Secția de Anchete Speciale de la Parchetul General și o comunicare mai bună cu polițiștii care efectuează acte de cercetare penală în astfel de dosare. Trebuie relaxată procedura de numire a procurorilor care activează în acest domeniu”, a conchis Cristina Chiriac.
Eroare teribilă, generată de o întrebare-capcană: Serviciile secrete, din nou în dosarele procurorilor
În cadrul interviului de la Ministerul Justiției, candidata propusă pentru șefia Ministerului Justiției a făcut, însă, și o greșeală teribilă. Procurorul Ionuț Botnaru, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, membru în Comisia de interviu de la Ministerul Justiției, i-a întins Cristinei Chiriac o capcană și a întrebat-o dacă, în scopul creșterii numărului de sesizări relevante în ceea ce privește cauzele de infracțiuni săvârșite de magistrați, ar fi potrivită o colaborare cu structuri judiciare ale MAI care au în competență combaterea corupției (cum ar fi DGA) sau chiar cu structuri non-judiciare, cum ar fi serviciile de informații sau Agenția Națională de Integritate.
Procuroarea Cristina Chirac a răspuns că „având în vedere că și în Strategia Națională de Apărare unul dintre obiective a fost combaterea corupției, cu implicarea serviciilor de informații în întocmirea de sesizări cu privire la infracțiunile de corupție, inclusiv la cele săvârșite de magistrați, consider că este esențială o colaborare cu serviciile de informații în acest sens, pentru a aduna informații cu privire la infracțiunile săvârșite de această categorie profesională”.
Răspunsul este odios, din cel puțin două motive fundamentale. Primul, că serviciile secrete au fost scoase din dosarele penale prin decizii definitive și general obligatorii ale Curții Constituționale. Iar al doilea, pentru că alte structuri judiciare ale MAI, cum ar fi DGA, nu pot efectua acte de urmărire penală în dosarele parchetelor decât în cele de corupție săvârșite de lucrători ai MAI. Acest lucru a fost stabilit printr-o decizie definitivă a ÎCCJ – Secția pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Cel mai probabil, Cristina Chiriac se referă la posibilitatea ca structurile care investighează infracțiunile săvârșite de magistrați să poată primi sesizări (fără altă implicare) din partea serviciilor, doar în ceea ce privește faptele de corupție.