„Nu se mai moare de COVID la spital, cât acasă. Aici am ajuns”, spune psihiatrul Gabriel Diaconu. Medicul e de părere că românii au un stat slab, iar un stat slab nu are autoritate practică asupra oamenilor: „slăbiciunea crează indecizie și lupta pentru putere între părți”.
Printre cele mai descurajante evoluții, în ultima săptămână de COVID, psihiatrul Gabriel Diaconu enumără faptul că rata de vaccinare continuă să scadă, în pofida eforturilor eroice ale corpului medical să aducă informații spre populație și „orbul găinii manifestat de autorități, dar și falsele speranțe date de cifrele oficiale”.
Gabriel Diaconu scrie pe Facebook că răspândirea tulpinii Delta nu încetinește în România: „ce-a scăzut, de fapt, e interesul pentru subiect, prin epuizarea resurselor native de testare și documentare. Ni s-au terminat bateriile. Ne-am întors privirea de la el. Ducă-se. Fiecare e pe cont propriu. Fie ce-o fi”.
Medicul crede că faptul că autoritățile nu au instituit obligativitatea certificatului verde a lăsat, descumpăniți, oameni de știință, medici și voluntari deopotrivă: „n-a mai rămas loc nici măcar de fireasca întrebare:
„Citesc multe comentarii despre creșterea numărului de cazuri în țări cu acoperire vaccinală mare (Germania, Danemarca etc). Interpretarea bolândă e, general:
Medicul crede că motivul pentru care observăm evoluția acestui haos în valuri e răspunsul ne-unitar, de multe ori bizar, al autorităților naționale, că sunt guverne sau autorități sanitare.
„Europa nu e o țară. E o comunitate de țări, mai degrabă pe baze economice decât de politici sociale ori de sănătate. Drept urmare dezbinarea generează discordie. Iar discordia e placa Petri pe care crește dezastrul. Românii au un stat slab. Un stat slab nu are autoritate practică asupra oamenilor. Slăbiciunea crează indecizie și lupta pentru putere între părți. Lupta pentru putere amână hotărâri prin necesitate. Amânarea explică morții, sicriele, dureri fără număr și fără sfârșit. Până ce
Potrivit acestuia, în fiecare zi care trece, la fiecare 10.000 de cazuri nou identificate, există un potențial de 30 - 50 de mii de alte cazuri care vin din urmă: „modelul nu e cumulativ. La fel cum cei vaccinați împotriva Alpha nu sunt complet imuni la Delta, la fel și cei care au făcut COVID (aproximativ 1 milion) cu Alpha nu sunt complet imuni la Delta. Dar șansa la viață e mult mai mare dacă ești vaccinat, vs. non-vaccinat. Sunt lucruri care totuși nu mai străpung țeasta omului de rând. E deposedat de logică, măcar că unii n-au avut-o niciodată. Istoria arată că, în epidemii, oamenii abandonează orice instinct de grup și devin primitivi. Altruismul social lasă loc anomiei. Dezordinea crează violență, și iresponsabilitate. Că e preotul infectat care merge la slujbă, sau mătușa febrilă care împarte pomeni la parastas. Că e doctorul bolnav care insistă să opereze, sau că e funcționarul care își ascunde testul pozitiv lumii, toate se înscriu pe o matrice a haosului. Vom fi împăcați, mai târziu, cu morții pe care-i avem pe conștiință? Eu, ca medic, nu mă pot uita în acea oglindă liniștit. În al Doilea Război Mondial România a pierdut 300 de mii de oameni, cu aproximație. Dintre aceștia aproximativ o treime au murit în luptă. Ceilalți în lagărele sovietice. COVID ne va lua, în cele din urmă, mai mulți oameni dragi decât ne-a luat Războiul. Și, ca niciodată în epoca modernă, îi vedem cum mor de boală, în condiții de colaps sanitar, dar și cu soluția în mâinile noastre. În depozite. Pe inventar. Cum e posibil așa ceva? Când ne-a furat Cerul mințile încât să ne abandonăm semenii, să-i lăsăm pradă lupilor și stihiei? Și ce credibilitate să mai aibă, oricine va guverna, oricât va zâmbi camerei și va anunța prosperitate, când memoria celor plecați dintre noi rămâne proaspătă?”.
Psihiatrul menționează și „sinistrul care vine, al traumei de grup, al bolilor psihice reactive, al șocului pandemic evitabil”: „n-am tratat pe nimeni traumatizat că și-a făcut o injecție. Am pierdut numărul celor pe care-i tratez de sechele COVID sau încă zguduiți de moartea sprintenă a celui drag. Și pentru ce? Sau de ce? Pentru că niște sclifosiți s-au fudulit la lectră? N-avem voie să lăsăm vremurile să facă oameni. Suntem obligați, ca oameni, să facem vremurile. Noi nu vom câștiga acest război. Dar rămân ceilalți, ceilalți pe care i-am scăpat de necaz, de excesul suferinței, de la o formă sau alta de pieire”.
(sursa: Mediafax)