Punctele Gastronomice Locale au fost concepute astfel încât România să poată dezvolta și turismul gastronomic bazat pe produse locale, cu rețete tradiționale, dar să ajute și dezvoltarea zonelor rurale prin susținerea unor mici afaceri de familie care contribuie la creșterea agroturismului. Idee foarte bună, pusă în practică foarte prost. Înființarea PGL necesită obținerea înregistrării sanitare veterinare de la Direcția Sanitară Veterinară (DSV) județeană, iar de aici încep problemele. Ceea ce ar trebui să poată funcționa cu o familie care gătește acasă, în propria bucătărie, cu produse naturale, din propria gospodărie sau de la vecini gospodari, în baza unui mic parteneriat rural, s-a transformat, pentru cele mai multe județe, în restaurant, cu 4 chiuvete, 3 uși de acces, 2 scurgeri separate pentru apa reziduală și obligatoriu conectare la canalizare, deși în cele mai multe sate izolate, unde ar trebui să existe aceste puncte gastronomice locale, nu există și nici nu se poate face canalizare.
Punctele Gastronomice Locale (PGL) au fost înființate, inițial, din anul 2016, pe baza unor reglementări instituționale, apoi condițiile de înființare și funcționare s-au tot modificat, până la Legea nr. 412/2023, care a stabilit toate regulile. Problema acestor mici afaceri este că legea nu e interpretată la fel în toate județele, iar la autorizare, angajații DSV-urilor își impun propriile reguli.
Legea spune că se va găti - nu ca pentru un restaurant, ci două meniuri locale pe zi - în bucătării particulare din gospodării rurale. La un astfel de PGL pot mânca simultan cel mult 15 persoane. Cei care deja au PGL funcționale au aplicat un sistem de rezervări și creează grupuri separate, dacă au mai mult de 15 solicitări pentru aceeași zi.
Ca să fie autentice, punctele gastronomice locale trebuie să servească doar mâncăruri specifice zonei, cu ingrediente locale, produse proaspete, gătite și servite în aceeași zi, de către proprietar sau de membrii familiei.
Pentru a putea fi înregistrat fiscal, organizarea se poate face ca PFA, IF, II sau societate comercială conform Legii 31/1990. Pentru anul 2025, norma anuală de venit pentru PGL a fost de 44.400 lei, utilizându-se coeficienți de corecție pentru stabilirea impozitului. PGL se pot înființa doar în mediul rural.
Problema inspectorilor sanitar-veterinari
Legea mai prevede absolvirea unui curs, iar multe asociații fac aceste cursuri online și gratuit, doar 3 zile. Cei care se străduiesc să implementeze în România acest concept spun că marea problemă nu este legislația, ci modul de abordare a angajaților DVS-urilor, la nivelul fiecărui județ.
„Unii cer investiții în bucătărie, pentru a fi utilată ca în cazul unui restaurant. Mai cer canalizare. Este absurd. Legea nu prevede investiții sau organizare ca în cazul unui restaurant, ba chiar impune o activitate la care să participe doar proprietarii gospodăriei. Autorizarea necesită înregistrare sanitară veterinară, ceea ce înseamnă că se face un dosar și se depune la DSV, apoi vin inspectorii și încep să ceară ce știu ei că e nevoie pentru funcționarea unui restaurant. Mulți nici nu vor să se înființeze puncte gastronomice la ei în județ, ca să nu aibă prea mult de lucru. Nu se poate solicita practică unitară, pentru că fiecare DVS județean își face propriile reguli. Mai grav este că cei mai mulți inspectori nici măcar nu înțeleg acest concept și am stat de vorbă cu unii dintre ei care mi-au spus că n-ar mânca într-o astfel de gospodărie, deși la restaurant există mai puține garanții de igienă, dacă ne gândim prin câte mâini trece mâncarea până ajunge în farfurie", spune un organizator de cursuri pentru PGL.
La baza acestor probleme stă chiar legislația pentru alimentație publică, neschimbată din anii '70.
Se putea dezvolta economia locală
PGL-urile ar trebui să contribuie semnificativ la dezvoltarea turismului rural și valorificarea resurselor locale, dar funcționează în puține locuri din țară, din cauza acestor abordări ale inspectorilor DSV. Brașovul și Mureșul s-au organizat cel mai bine, până acum, având și susținerea rețelelor proprii de ONG-uri care s-au luptat cu inspectorii DVS până au reușit să-i facă să înțeleagă de ce nu trebuie să ceară condiții și investiții ca la restaurant.
În Tulcea sunt destul de multe puncte gastronomice locale, dar și aici se confruntă proprietarii cu problemele de interpretare ale inspectorilor DSV. Și în județul Constanța s-au înființat mai multe PGL, dar sunt în concurență cu terasele, restaurantele și fast-food-urile, pe timpul verii.
Unii proprietari au preferat să le facă restaurante, dacă tot li s-au cerut investiții ca pentru un restaurant, deși mâncarea e cu specific local. Alții preferă să funcționeze în afara legii, pentru că le este teamă de modificările legislative făcute „peste noapte” și de faptul că nu ar putea să producă suficient pentru a plăti taxe și impozite la stat.
Astfel, în loc de dezvoltare, România își îngroapă o oportunitate de colectare a banilor la bugetul statului din micile activități care ar putea să facă mai bogate micile comunități rurale, pe termen lung.
Ce ar fi trebuit să aducă PGL-urile la bugetul statului
Lista beneficiilor înființării punctelor gastronomice locale este foarte lungă și nici măcar nu se poate vorbi despre o concurență cu restaurantele, pentru că publicul-țintă este diferit:
Alimentele folosite provin, în cea mai mare parte, din producția proprie a gospodăriei sau de la producători locali autorizați.
Mâncărurile respectă rețetele tradiționale autentice, „ca la mama acasă”.
Contribuie la promovarea culturii și tradițiilor culinare locale, atrăgând turiști români și străini care pot să descopere și să aprecieze tradițiile culinare autentice ale unei regiuni.
Contribuie la conservarea patrimoniului cultural gastronomic și susțin economia locală, prin utilizarea produselor de la producători locali.
Cresc economia rurală, prin noi oportunități de venit pentru fermierii și producătorii locali, asigurând un venit constant pentru gospodăriile implicate.
Contribuie la creșterea calității vieții în comunitățile rurale și pot îmbunătăți infrastructura locală.