Dragnea și-a găsit servici în promovarea unei legi pe care o dedică direct și curajos demnității umane. Dar cum ideile înalte nu fecundează prea ușor înțelegerea celor mulți, autorul se vede nevoit să screamă fel de fel de motivații ale respectivei inițiative legislative. Perorează despre toleranță și înțelegere, despre bună cuviință și iubirea aproapelui, despre minorități și eliminarea oricăror discriminări.
Și ne mai asigură domnul Dragnea că niciun articol, nicio virgulă și niciun cuvânt din compunerea lui nu au caracter pervers. Ne asigură că în spatele generosului afișaj al legii nu se ascunde nicidecum zmardoiul care vizează falca presei sau a libertății de opinie.
Asigurările domnului Dragnea se vor lacăt ferecat pe orice intenție de abuz. Și dacă domnul Dragnea n-ar fi fost întotdeauna tot la fel de corect ca și acum l-am crede. Dar, cum nu suntem parașutați din neant, știm că tocmai aceste asigurări reclamă nesiguranța. Ne este familiară dexteritatea pliticienilor noștri de a vorbi cu rața-n gură.
Și, în consecință, nu m-aș mira ca, la un moment dat, pe baza statutului social, parlamentarii să se considere grup minoritar. Acel grup minoritar al marilor devorări bugetare, acel grup minoritar autoîmproprietărit cu privilegii de tot felul. Și dacă cineva ar îndrăzni să afirme că mare parte dintre aleșii neamului trag la pomeni mai abitir decât boul la iesle, pac cu noua lege care-i protejează pe minoritarii discriminați.
Tot domnul Dragnea afirma că legea pe care o promovează este o lege a bunului simț. E opinia domniei sale dar, după cum se spune în popor, calcă singur în ea. Fiindcă, dacă bunul simț ar fi literă de lege, dacă legea ar fi respectată chiar și de politicieni, s-ar forma cozi kilometrice le ghișeul de autodenunțuri de la DNA. Așa că, mai degrabă, noapte bună, vise plăcute!