Parlamentul României a încetat să mai fie acea instituție certificată real de confruntarea dintre putere și opoziție. PSD-ul și PNL-ul nu mai joacă de mult la două porți. Ciracii diriguiți de Dragnea, Blaga și Gorghiu formează o majoritate multilateral dezvoltată, o majoritate bine furajată de ieslea comună. Opoziția este reprezentată la ora actuală doar de niște micuți care n-au cum să deranjeze cumva rumegarea leneșă a greucenilor. Nici măcar propriile interese nu mai sunt capabile să deranjeze conservarea în inerție a majoritarilor de conjunctură. Disputa actuală pe tema tururilor de scrutin în alegerile locale i-a lăsat pe ăi mulți ai Parlamentului în turul gol. Pesedistopeneliștii, deși au interes comun în schimbarea legii, nu sunt dispuși să își asume responsabilitatea votului. Ei caută servitorii propriilor interese prin alte palate. Pisica aruncată de politiciști peste gardurile Victoriei nu a fost însă bine primită. Tehocrațianul Cioloș, bărbătuș temeinic, a refuzat categoric, în primă instanță, propunerea indecentă a ordonanței de urgență. Fermitatea refuzului proclamat de premier părea atunci bine proptită într-o altă fermitate cu mult mai înaltă. Cea a imobiliarului de la Cotroceni. Astfel, mult timp, peste 24 de ore, am fost tentați să credem într-o confruntare dată dracului între tehnocrație și politichie. Dar esența refuzului cotrocenist s-a mai topit sub dogoarea grațiilor PL-iste, bărbătușul Cioloș a redevenit și el ceva mai gelatinos iar tehnocrația și politichia fermentează de-acum în același magiun al blaturilor puse la cale în lupta pentru ciolan.