Conducta submarină de 1.200 km a fost finalizată în septembrie și așteaptă acum aprobarea finală. Dar, chiar dacă nu este încă operațional, gazoductul s-a transformat deja într-o sursă uriașă de divizare între aliați tradiționali, într-o perioadă de tensiuni uriașe între Rusia și Occident. Această realitate reprezintă, în sine, o victorie pentru președintele Vladimir Putin.
Victoria și șantajul Kremlinului
Până acum, Moscova pare să fi beneficiat din plin de pe urma scandalului și a controverselor aprinse generate de construirea „Nord Stream 2”. „Toate dezbaterile din jurul acestui gazoduct au fost o victorie pentru Rusia!”, a remarcat recent Kristine Berzina, analist principal la „German Marshall Fund”, centru independent de cercetare din SUA, care a sintetizat părerea majorității experților occidentali în privința gazoductului. „Având în vedere că scopul Rusiei este acela de a diviza pe toată lumea, conducta s-a dovedit un mijloc fantastic în încercarea Moscovei de a rupe unitatea în UE și în NATO!”, a adăugat Berzina, citată de CNN.
De ani de zile, atât Rusia, cât și Germania susțin la unison că acest gazoduct nu este altceva decât o chestiune de afaceri și nu are nimic de-a face cu politica.
În Europa Centrală și de Est, însă, unde livrările de gaz din Rusia joacă un rol esențial în generarea de energie și încălzirea locuințelor, puține subiecte sunt mai politice decât securitatea energetică. În condițiile în care prețurile la gazele naturale au atins un nivel record, mulți se tem că tensiunile suplimentare generate de conflictul de la granița ruso-ucraineană ar putea provoca și mai mult disconfort consumatorilor europeni.
Și, deși Rusia a negat că folosește energia pentru a pune presiune asupra Europei, Agenția Internațională pentru Energie a acuzat Moscova că a contribuit în această iarnă din plin la criza prețurilor la gazele naturale din Europa, prin reducerea aprovizionării.
În casă cu dușmanul
Condus de colosul rus „Gazprom”, proiectul „Nord Stream 2”, în valoare de 11 miliarde de dolari, a fost primit încă de la început cu critici virulente, atât de către SUA, cât și de numeroase state europene, care consideră inițiativa o amenințare majoră la adresa securității energetice din Europa și o strategie prin care Kremlinul încearcă să dezbine UE.
În primul rând, gazoductul crește la un nivel periculos dependența energetică a continentului față de Moscova, în condițiile în care aproximativ 20 la sută din proviziile de gaze de pe piețele europene provin din Rusia. „Gazprom”, care deține controlul asupra rețelei de transport, precum și a rezervelor de gaze, își va dubla acum capacitatea de furnizare prin intermediul gazoductelor de sub Marea Baltică, având în vedere că noul proiect are același traseu cu „Nord Stream 1”, conductă inaugurată în 2011.
Din această perspectivă, numeroși lideri europeni și-au exprimat deja indignarea în legătură cu o posibilă încălcare a legislației antitrust. Mai mult, intrarea în Germania a gazului ieftin rusesc creează o discrepanță majoră în competiția produselor între acest stat și cele nou-intrate în UE, din cauza diferențelor de productivitate și tehnologie.
Potrivit unor analiști de la Bruxelles, „Nord Stream 2” nu contribuie la obiectivele energetice ale blocului comunitar, în schimb dezbină UE și distruge conceptul european al diversificării surselor de gaze. De altfel, numeroase state membre ale UE se opun proiectului „Nord Stream”, pe motiv că acesta le va afecta veniturile din comerţ şi tranzit şi va crește dependenţa Europei de gazele ruseşti.
Panică în Est
Ţări ca Polonia şi statele baltice percep Moscova ca pe o ameninţare globală, inclusiv la adresa integrităţii lor teritoriale, mai ales după ce Rusia a anexat Crimeea și amenință acum să invadeze din nou teritoriul ucrainean, masând un număr impresionant de trupe la granița cu vecinul său vestic.
În contextul tensiunilor fără precedent dintre Kiev și Moscova, controversatul gazoduct aprinde și mai mult spiritele în Europa Răsăriteană. Disputele legate de prețurile energiei au afectat relația dintre Rusia și Ucraina încă de la prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991. De atunci, Rusia a oprit livrările de gaz către Ucraina în mai multe rânduri.
Deocamdată, Rusia are încă nevoie de Ucraina, deoarece o mare parte din gazul pe care îl vinde în Europa continuă să circule către restul continentului pe teritoriul ucrainean. Prin evitarea Ucrainei, „Nord Stream 2” ar permite însă Rusiei să-și izoleze mult mai ușor vecinul vestic.
Altfel spus, în cazul Ucrainei, stat ocolit de gazoduct, dezvoltarea proiectului readuce Kievul în siajul Rusiei și anulează instrumentul de negociere a tranzitului terestru al gazului rusesc pe teritoriul ucrainean, lăsând bugetul țării fără aproximativ trei procente din PIB.
SUA așteaptă la cotitură
Nu în ultimul rând, din punct de vedere al SUA, „Nord Stream 2” este un rival pentru transporturile americane de gaze naturale lichefiate. În acest moment, Casa Albă și aliații ei europeni se așteaptă ca Moscova să-și utilizeze exporturile de gaze către Europa ca armă de șantaj pentru a se răzbuna pe eventualele sancțiuni impuse Rusiei dacă ar invada Ucraina.
În acest context, administrația Biden a purtat deja discuții cu mai multe țări europene pe tema intensificării producției de gaze naturale lichefiate către Europa, în cazul în care o invazie rusă în Ucraina ar duce la o penurie de gaze.
Germania, la două capete
Cel mai mare client de gaze al Rusiei și, totodată, cea mai importantă putere economică europeană, Germania a susținut cu fermitate proiectul „Nord Stream 2”, apărat în ultimii ani cu înverșunare de fostul cancelar, Angela Merkel. Și noua putere de la Berlin a fost însă reticentă inițial la solicitările SUA de a folosi gazoductul pentru a pune presiune asupra Moscovei, în perspectiva unei noi invazii asupra Ucrainei.
În urmă cu mai puțin de două săptămâni, ministrul german al Apărării, Christine Lambrecht, avertiza ca nu cumva „Nord Stream 2” să fie utilizat în conflict, ca instrument de sancțiune. Ulterior, pe măsură ce tensiunile dintre Rusia și Occident s-au acutizat din cauza Ucrainei, avertismentul a fost abandonat brusc de către Berlin. Sub presiunea SUA, ministrul german de Externe, Annalena Baerbock, a menționat, săptămâna trecută, că gazoductul „Nord Stream 2” ar putea fi inclus într-un pachet de sancțiuni impuse Rusiei. Același guvern german își menține însă decizia de a nu furniza arme ucrainenilor, deși alți aliați din NATO fac deja acest lucru.
Descurajarea lui Putin
În același timp, SUA și-au redus oarecum opoziția vocală față de gazoduct. La începutul acestei luni, Senatul SUA a respins prin vot o lege a senatorului republican Ted Cruz, care prevedea sancționarea entităților asociate cu „Nord Stream 2”. Argumentul principal al administrației Biden a fost acela că sancțiunile asupra gazoductului ar submina eforturile Americii de a descuraja amenințarea rusă, oferind Occidentului mai puține pârghii de constrângere.
„Putin vrea să vadă «Nord Stream 2». Dacă proiectul este cumva oprit înainte de o potențială invazie, el ar avea un motiv în minus de a nu invada Ucraina”, a susținut președintele Senatului SUA pentru Relații Externe, Bob Menendez.
Într-adevăr, gazoductul are o mare valoare pentru Rusia, care se bazează pe exporturile de petrol și gaze pentru peste 40% din veniturile sale guvernamentale. „Gazprom”, compania de stat care deține gazoductul, estimează că „Nord Stream 2” ar putea aduce anual peste 15 miliarde de dolari.
Cu toate acestea, este puțin probabil ca amenințarea occidentală cu blocarea conductei submarine să cântărească decisiv pentru a-l convinge pe Putin să renunțe la eventualele sale planuri de invadare a Ucrainei.