Raportul subliniază că o provocare majoră pentru UE este lipsa unei strategii coerente în domeniul energiei. Pentru România, acest lucru înseamnă necesitatea unei integrări a politicilor energetice cu cele economice, astfel încât să se evite decalajele între obiectivele de decarbonizare și dezvoltarea economică. Draghi face referire și la riscurile geopolitice și economice asociate cu dependențele energetice externe. În cazul României, care dispune de importante resurse de gaze naturale, acest aspect subliniază necesitatea dezvoltării sub protecția statului a proiectelor de anvergură bazate pe resursele energetice interne - precum Neptun Deep - și urgența diversificării mixului energetic pentru a evita șocurile pieței. Un alt mesaj subtil se referă la nevoia de modernizare grabnică a rețelelor de transport și distribuție a energiei, un aspect critic și pentru România. Rețelele actuale sunt depășite și neadaptate pentru integrarea unui volum mare de energie regenerabilă, ceea ce afectează eficiența și securitatea aprovizionării. Draghi vorbește și despre rolul crucial al digitalizării: în cazul României, accelerarea adoptării soluțiilor inteligente de gestionare a energiei (precum contoarele inteligente și rețelele smart grid) ar contribui la o mai bună administrare a consumului și la eficientizarea costurilor energetice.
Unul dintre cele mai apăsătoare puncte ale raportului este costul exorbitant al energiei pentru industrie. În Europa, prețul electricității este cu 158% mai mare decât în SUA, iar gazul natural costă cu 345% mai mult. Iar în interiorul UE, se creează o „insulă energetică” cu prețuri mari, pentru că nu există suficiente interconexiuni, rezultând o decuplare a Europei de Sud-Est de la restul pieţei energetice europene. De altfel, miniștrii Energiei din România, Grecia și Bulgaria au anunțat recent că fac front comun în fața Uniunii Europene cu privire la prețurile la energie din această regiune, care sunt mult mai mari în comparație cu țările vestice.
Iar pentru România, aspectul este deosebit de critic. Chiar și fără o lectură atentă a Raportului Draghi, politicile publice autohtone trebuie să se concentreze pe diversificarea surselor de energie și pe investiții în tehnologii de energie regenerabilă. Reducerea costurilor energetice nu este doar o necesitate economică, ci și o condiție sine qua non pentru competitivitate.
Raportul Draghi accentuează importanța stimulării investițiilor private în domeniul energiei. În cazul României, acest aspect ar putea însemna crearea unui cadru legislativ mai stabil și atractiv pentru investitorii din sectorul energetic.
Birocrația sufocantă este dușmanul inovației și al progresului economic. Simplificarea procedurilor birocratice și crearea unui cadru legislativ favorabil investițiilor sunt esențiale pentru atragerea capitalului privat. Raportul Draghi sugerează o politică fiscală și industrială mult mai coordonată, precum și reducerea birocrației. România trebuie să îmbunătățească coordonarea între diferitele niveluri de guvernare și să reducă povara birocratică asupra companiilor. Simplificarea reglementărilor poate stimula investițiile și poate crea un mediu de afaceri mai atractiv.
România trebuie să adopte în programele sale de guvernare aceste recomandări pentru a răspunde urgențelor industriei naționale. Dacă nu își integrează politicile energetice cu cele economice, România riscă să fie lăsată în urmă într-o Europă aflată în plină transformare economică.
Aceste lucruri nu le zice direct niciun oficial de la București, dar ni le sugerează „printre rânduri” raportul citat. De asta ne poate fi drag raportul Draghi.