Suntem ce sunt amintirile noastre
Teatrul Național ”I.L. Caragiale” din București lansează o serie de evenimente dedicate oamenilor de teatru ce au ales să-și dedice viața scenei și publicului spectator. Un prim eveniment de acest gen va avea loc pe vineri, 31 ianuarie 2020, când se împlinesc 83 de ani de la nașterea actorului Marin Moraru.
Se amuza când cineva se referea la el ca la un monstru sacru. Toți prietenii din copilărie îi spuneau Marinuș. A muncit din convingere și a considerat meseria aleasă ca fiind cea mai frumoasă. Nu a lipsit niciodată de la o repetiție iar dovada dragostei sale pentru meseria de actor a constat în cei 55 de ani oferiți scenei și ecranului.
A fost decorat în 2008 de președintele României cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce. În același an, primea titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică.
Vă așteptăm vineri, 31 ianuarie 2020, de la ora 18:00 la Librarium (librăria din spatele Casei de Bilete TNB) să reconstruim amintiri. Avem și costume și obiecte de recuzită din muzeul Teatrului Național. La eveniment vor participa Lucia Popescu Moraru, Dorina Lazăr, Marian Râlea, Mihai Călin, Monica Davidescu, Vladimir Găitan, George Mihăiță, Constantin Cotimanis, Simona Bondoc, Traian Stănescu. Discuția va fi moderată de jurnalista Maria Capelos.
Tania Popa este Figuranta
Teatrul Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti vă invită la un nou one-woman-show de excepție cu Tania Popa: Figuranta de Andreas Petrescu.
Tania Popa este o bombă cu ceas. O bombă cu ceas de lux. Nu stii niciodată când va exploda iar atunci când o face, reacția e puternică, mătură totul în jur. Dar nu cu violență ci cu sensibilitate. Cu multă căldură.
Figuranta este un text scris special pentru ea. De cum l-a primit s-a aruncat asupra lui ca un om flămând. L-a desfăcut, s-a îmbrăcat cu el, l-a consumat si apoi a devenit al ei. Sunt foarte mulți actori în România. Mulți dintre ei sunt buni. Foarte buni. Tania nu e printre ei. Pentru că Tania este printre cei mai buni. Si acestia sunt puțini. Cuvintele mele se aud pe scenă prin gura Taniei Popa si asa devin mai frumoase. Cuvintele mele înseamnă ceva, au viață în ele, datorită ei. Pentru că asta stie ea să facă. Să explodeze viață pe scenă”. Andreas Petrescu
Un text emoționant care ne prezintă povestea tragi-comică a Aniei, o actriță aspirantă, a cărei viață se împarte între încercarea disperată de a-și face o carieră în teatru și neîmplinirile din viața personală. Un spectacol despre viață, neîmpliniri și speranțe.
Vă așteptăm la Sala Pictura pe 31 ianuarie 2020, de la ora 20.00!
Papagalul mut la Sala Mare
Alege să îți închei weekend-ul la Teatrul Național ”I.L. Caragiale” din București! Duminică, 2 februarie 2020, de la ora 19:00 te așteptăm la Sala Mare să vezi Papagalul mut - Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat / scenariu și regia: Nae Caranfil.
Papagalul mut” - o poveste incredibilă, dar reală, având în centrul său una dintre cele mai enigmatice și fascinante figuri ale secolului al XVIII-lea, spionul travestit Charles d’Eon / Lia de Beaumont. Ființă ambivalentă, atât timp cât a trăit, d’Eon a întreținut cu abilitate misterul asupra identității sale: era bărbat sau femeie?
După aproape treizeci de ani, cineastul Nae Caranfil („Filantropica”, „Asfalt Tango”, „Restul e tăcere” etc.) se reîntoarce în teatru, cu un spectacol pe un text propriu care prezintă un episod din fascinanta viață a cavalerului d’Eon: misiunea sa la Curtea țarinei Elisabeta I, unde a acționat ca agent de influenţă în favoarea Franţei. Dându-și seama că o femeie ar reuși să câștige mai repede încrederea suspicioasei țarine, d’Eon a ales să fie femeie. Astfel, luând identitatea nepoatei cavalerului Douglas, conducătorul delegației franceze, el / ea va reuși să își ducă la îndeplinire misiunea, dar tulburând, în același timp, minți și inimi.
Un spectacol cu personaje și fapte istorice reale, plin de haz, farmec, îndrăzneală, despre spionaj, intrigi politice și amoroase desfășurate la una dintre cele mai extravagante curți imperiale ale lumii.
”Deși incorigibilul Nae Caranfil deschide ușița de la colivia aurită, fără să recurgă la emoții facile, se amuză pe seama normelor și a convențiilor și provoacă neliniște în sufletul și mintea privitorului. Cineastul / director de scenă manipulează personajele ca pe niște marionete, bulversând deopotrivă și spectatorii. Ca și în cazul producțiilor cinematografice, Nae Caranfil este prudent și nu transformă spectacolul într-un discurs istorico-moralizator, ci lasă libertatea spectatorului pentru propria sa interpretare asupra faptelor narate pe scenă într-o satiră ca o dojană.” Mădălina Dumitrache, Bel-Esprit