Timpul pământean s-a oprit în loc pentru Ioan-Pavel Azap, dar timpul etern petrecut alături de Dumnezeu abia a început. Atât de mult l-a iubit Dumnezeu și atât de mult a avut nevoie de el pentru a scrie o poezie, încât nu a mai avut răbdare și l-a chemat la el.
Ioan-Pavel AZAP s-a născut la data de 15 mai 1967, în localitatea Ticvaniul-Mic din județul Caraş-Severin. A absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul UBB Cluj-Napoca în 1995. A debutat cu prima poezie publicată în Orizont în 1985, devenind ulterior membru al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Criticilor de Film a Uniunii Cineaștilor din România.
A publicat mai multe volume de versuri, proză, interviuri și critică de film, volume dintre care amintim: Autoportret cu mască, poezii, 1993 (Premiul de debut al Filialei Cluj a USR); Funigei, poezii, 1997; Poeme de cinci stele, poezii, 2002; Bărbi, epigrame, 2002; Traveling, interviuri cu regizori români de film, vol. I, 2003; Stop-cadru, 2005; Toga de gală, 2008; 2010; Coperta a patra. Interviuri cu scriitori clujeni, 2010; Uşa cu picioarele pe pământ, versuri, 2011; Prim-plan, cronici de film, 2011; Octogon (opt dialoguri cu scriitori români), 2012; dagheroTIFF (carte despre primele 10 ediţii ale Festivalului Internaţional de Film Transilvania, primele 10 ediţii: 2002-2011), 2012); 16 mm (jurnal cinefil), 2012; 7 capodopere ale filmului românesc, 2015; Mică idilă feroviară, 2016; Zgomot de sticlă spartă, 2020 etc.
A colaborat la periodicele: Cronica, Steaua, Poesis, Cele trei Crişuri, Caiete Silvane, Confluenţe Astra, Film (Bucureşti), Tribuna (unde a fost şi redactor din 2003) ş.a.
A fost distins cu Premiul Studioului Teritorial de Televiziune Cluj la cea de-a XXIX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei (2002); Premiul “Ion Cantacuzino” al Asociaţiei Criticilor de Film a Uniunii Cineaştilor din România (2011); Premiul “Pavel Dan” în cadrul mai multor ediţii ale Concursului Naţional de Proză Scurtă “Pavel Dan” (Cluj-Napoca – Turda: 2000, 2007, 2009, 2013).
Trecerea sa în neființă lasă un gol imens în comunitatea literară, iar amintirea sa va rămâne vie prin cuvintele frumoase și valorile pe care le-a promovat.
Drum lin către o lume mai bună în care să poți scrie poeziile pe care aici timpul nu ți-a permis să le mai poți scrie!
Odihnește-te în pace, Ioan-Pavel Azap!