Poreclit „regele Bibi”, magicianul” sau „marele supraviețuitor”, Benjamin Netanyahu a fost detronat în cele din urmă din fruntea executivului israelian, unde s-a aflat în ultimii 12 ani, după ce ocupase aceeași poziție și între 1996 și 1999. Deținător al recordurilor de cel mai tânăr și cel mai longeviv premier din istoria statului evreu, el lasă în urmă o țară mai bogată, mai puternică din punct de vedere militar, dar mai divizată ca niciodată pe plan intern, precum și un blocaj total în ceea ce ar fi trebuit să fie procesul de pace cu palestinienii. Naftali Bennett, fost aliat devenit peste noapte inamicul lui Netanyahu, este noul prim-ministru al țării, după un vot extrem de strâns în Knesset. El va avea însă sarcina ingrată de a conduce o coaliție fragilă, formată din partide cu ideologii total diferite, reunite doar de ura față de fostul șef al guvernului.
Cu 60 de voturi „pentru” și 59 „împotrivă”, Parlamentul israelian a dat undă verde noii coaliții guvernamentale, formată din opt partide care au viziuni politice divergente. Votul de duminică a pus capăt unui alt record istoric stabilit de Netanyahu, cel de 12 ani consecutivi în fruntea executivului. În același timp, s-a depășit impasul politic ce durează de doi ani, după patru alegeri soldate cu rezultate care nu au permis formarea unei majorități în Knesset. De altfel, toate aceste scrutine, organizate într-un interval de numai 24 de luni, au fost considerate un referendum la adresa conducerii lui Netanyahu, care a divizat scena politică și societatea, mai ales după un scandal de corupție devastator pentru familia sa. Pentru susținătorii lui, Netanyahu rămâne un apărător providențial al statului evreu modern, omul care a contribuit decisiv la transformarea unei națiuni relativ mici într-o putere economică și militară cu o influență tot mai mare pe scena internațională. De cealaltă parte, criticii săi consideră că Netanyahu a devenit un lider polarizant și autocrat, care a divizat intenționat societatea pentru a se menține la putere, contribuind din plin la distrugerea instituțiilor democratice și la exacerbarea extremismului. Indiferent de pasiunile interne, Netanyahu și-a lăsat amprenta pe viața politică, economică și socială a țării și, chiar dacă a fost forțat să plece din fruntea guvernului, influența sa pare departe de a se fi încheiat.
Coaliție fragilă
Noul premier al Israelului, Naftali Bennett, şi-a prezentat ieri cabinetul, cei 27 de miniştri întâlnindu-se la Ierusalim cu preşedintele Reuven Rivlin într-o ceremonie tradiţională. La 9 iulie, Rivlin însuşi va fi înlocuit de Isaac Herzog, care a fost ales de către parlament noul preşedinte al Israelului. Cabinetul ultranaţionalistului Bennett este format dintr-un conglomerat de partide din dreapta şi din stânga eşichierului politic, inclusiv, în premieră, o formațiune politică arabă, fără de care această coaliție ar fi fost imposibil de realizat. Pentru a-și asigura majoritatea parlamentară, Bennett și mai ales partenerul său de guvernare, Yair Lapid, liderul opoziției israeliene și artizanul acestui bloc surprinzător, au fost nevoiți să strângă laolaltă opt partide, care au foarte puține în comun. Între aliații de conjunctură figurează două formațiuni agresive, de stânga, care sprijină independența palestiniană și trei partide radicale, care se opun concesiilor majore făcute arabilor și susțin extinderea implantărilor evreiești în Cisiordania. Trei dintre partidele coaliției sunt conduse însă de foști aliați ai lui Netanyahu, care au avut conflicte personale cu premierul în exercițiu. Din această perspectivă, membrii alianței speră ca animozitățile față de Netanyahu, trimis începând de ieri în opoziție, să fie un stimulent suficient pentru a ajunge la un numitor comun. Potrivit unui protocol intern, Bennett urmează să fie prim-ministru primii doi ani, iar Lapid, următorii doi, chiar dacă nu este clar dacă fragila lor coaliție va rezista atât de mult. Bennet, în vârstă de 49 de ani, a fost un colaborator apropiat al lui Netanyahu. Partidul său, Yamina, este sprijinit de radicali naționaliști și religioși. Înainte de a intra în politică, Bennet era antreprenor de succes în domeniul tehnologiei de vârf și unul dintre liderii mișcării de extindere a coloniilor în Cisiordania. La rândul său, Lapid, în vârstă de 57 de ani, cel care a negociat de fapt formarea actualei coaliții aflate la guvernare, a intrat în Parlament în 2013, după o carieră de succes ca jurnalist, realizator TV și autor. Partidul său s-a dovedit extrem de activ pe scena politică, iar Lapid avea să fie propulsat în influenta poziție de ministru al Finanțelor. Nici el nu s-a înțeles însă cu Netanyahu, iar alianța lor s-a destrămat rapid. Astfel, după alegerile din 2015, partidul Yesh Atid, condus de Lapid, a trecut în opoziție. Formațiunea politică liberală este sprijinită de electoratul laic din clasa de mijloc și este extrem de critică față de legăturile apropiate ale lui Netanyahu cu partidele ultraortodoxe, considerând că fostul premier ar fi trebui să demisioneze din cauza scandalului de corupție care i-a zguduit familia. Partidele ultraortodoxe și-au folosit mult timp puterea politică foarte mare pentru a asigura bugete generoase pentru instituțiile lor religioase, precum și scutiri de la serviciul militar obligatoriu. Mai mult, refuzul a numeroși evrei ultraortodocși de a respecta restricțiile impuse în timpul pandemiei de coronavirus, anul trecut, a dus la creșterea resentimentului general contra acestora.
Politică externă fără mari schimbări
Într-un discurs conciliant, rostit imediat după obținerea victoriei, Bennett, care are între aliați un partid islamist, a evitat să se refere la problema palestiniană, limitându-se să amenințe cu un răspuns dur la orice acțiuni violente contra statului evreu. La fel ca Netanyahu, el se opune însă categoric formării unui stat palestinian și sprijină extinderea implantărilor evreiești în Cisiordania. Tot ca predecesorul său, Bennett a jurat să se opună încercărilor administrației americane de a revitaliza acordul nuclear internațional cu Iranul. Cu toate acestea, noul premier i-a mulțumit președintelui Joe Biden pentru felicitările adresate după victorie și a promis că va avea o abordare diferită față de Netanyahu în relațiile cu Partidul Democrat din SUA, în condițiile în care fostul lider de la Ierusalim și fostul șef al Casei Albe, republicanul Donald Trump, aveau o relație extrem de apropiată, care i-a deranjat pe democrații de peste Ocean.
Netanyahu stă la pândă
În timp ce Bennett a avut un discurs conciliant, Netanyahu a apelat la un ton extrem de agresiv. El l-a acuzat pe noul premier că și-a abandonat electoratul de dreapta și s-a alăturat forțelor „slabe” de stânga pentru a pune mâna pe funcție. Netanyahu a mai spus că Bennett nu are tăria să reziste Iranului sau presiunilor exercitate de noua administrație de la Washington asupra Israelului pentru obținerea unor concesii în favoarea palestinienilor. Pe un ton extrem de energic, liderul de 71 de ani, devenit de ieri liderul opoziției, a dat de înțeles că nu are nici cea mai mică intenție să iasă de pe scena politică și stă la pândă pentru a da jos un guvern fragil, care poate cădea în orice moment din cauza divergențelor ideologice majore din cadrul coaliției. „Dacă ne-a fost scris să trecem în opoziție vom face acest lucru cu toată tăria, până când vom răsturna acest guvern periculos și ne vom întoarce să conducem țara!”, a avertizat Netanyahu.
„Vă voi conduce zi de zi în lupta contra acestui guvern diabolic și periculos de stânga pentru a-l înlătura de la putere! Prin voința lui Dumnezeu, acest lucru se va întâmpla mai devreme decât vă imaginați!”
Benjamin Netanyahu