E bine să le trecem în revistă, pentru a putea cântări și noi cum funcționează în politică invidiatul „model german”. Nu de alta, dar ce se petrece la aliații din NATO ne privește și pe noi, pentru că suntem în aceeași barcă, iar militarii noștri sunt evaluați după standarde comune. Ca atare, cred că subiectul merită un interes special.
La numire, doamna respectivă avea experiența muncii în guvernul federal, fusese ministru al justiției în ultimul cabinetul condus de Angela Merkel și avusese anterior alte funcții de secretar de stat. Cancelarul Scholz avea deci argumente să creadă că va face față în noul post, susținând că prin numirea cu repetiție a unei femei care să conducă Bundeswehrul va arăta în continuare că egalitatea de gen nu este o vorbă goală în Germania. În plus, matematica împărțirii egale a posturilor între bărbați și femei nu-i lăsa prea multe opțiuni cancelarului. Rodată, așadar, de mulți ani în mecanismul guvernamental și în bucătăria social-democrată, Christine Lambrecht primește postul prin care trecuse și Ursula von der Leyen înainte să fie unsă șefă la Comisia Europeană. Un șir de gafe îi va marca însă mandatul în care a pășit cu stângul: prima decizie luată ca ministru al apărării a fost să plece în concediu. Urmează alte „poze” care au stârnit comentarii acide. La o trecere în revistă a trupelor dislocate în Mali, doamna ministru, protejată cu vestă antiglonț, și-a înfipt tocurile cui în nisipul saharian. Cu respect mare pentru concedii, și-a suit fiul în elicopterul oficial care o ducea într-o misiune de control, pentru a-l apropia pe acesta de locul unde își făcea vacanța de Paști.
Ca ministru al apărării, războiul din Ucraina i-a adus o expunere suplimentară și răspunderi cu mult mai mari. În aparițiile publice și declarații era evidentă lipsa de cunoștințe elementare în domeniul militar: nu diferenția gradele, habar nu avea de organizarea trupelor și de dotarea cu tehnică a armatei. A șocat când a anunțat că ajutorul din partea puternicei Germanii pentru Ucraina, ca susținere a efortului de respingere a invadatorului rus, consta din 5.000 de căști militare. Când treaba cu agresiunea Rusiei s-a îngroșat, nemții au constatat cu surprindere că faimoasa lor tehnică militară este pe butuci. La o aplicație din luna decembrie, toate cele 18 transportoare blindate Puma s-au defectat, ceea ce a determinat oprirea achizițiilor de acest tip pentru forța de intervenția rapidă a NATO. Eșec major și șoc în Alianță, pentru că se conta pe acest transportor ca element de modernizare unitară a trupelor. Nemții voiau să ne „vâre” și nouă acum vreo câțiva ani acest tip de blindat, dar colaborarea cu Uzina de la Moreni s-a împotmolit. NATO rămâne să se doteze pentru intervenție rapidă tot cu transportorul blindat tip Marder, de acum 50 de ani.
Evaluările asupra gradului de pregătire al Bundeswehrului, ca dotări și personal, au îngrijorat, astfel că a fost majorat substanțial bugetul apărării, dar cele 100 de miliarde de euro alocate par să nu fie suficiente. Doar pentru completarea stocului de muniție costurile se ridică la 20 de miliarde de euro. Dar armata are în plan ca urgențe achizițiile de fregate, tancuri, avioane F-35, la care se adaugă costuri de personal, investiții în infrastructura specifică și digitalizare. Presa germană și dezbaterile publice sunt abundente în detalii privind prioritățile pe care le reclamă aceste modernizări, care sunt însă realizate cu mare lentoare. Ca atare, nemulțumirea față de prestația ministrului apărării ajunge la masa critică. O declarație nefericită a Christinei Lambrecht în noaptea de Revelion, cu referire la războiul din Ucraina, ca „prilej de a cunoaște oameni interesanți”, a pus capac carierei ministeriale. Luni dimineață și-a depus demisia la cancelaria din Berlin. Pentru că joi, la baza militară de la Rammstein, cartier general al Forțelor Aeriene ale SUA în Europa și Comandamentul Aerian Aliat al NATO(AIRCOM), se reunesc miniștrii apărării ai NATO, s-a găsit rapid soluția pentru o reprezentare germană. Noul ministru desemnat este Boris Pistorius, social democrat, care vine din funcția de ministru de interne al landului Saxonia Inferioară. La Rammstein se vor decide noile acțiuni de pentru Ucraina, dar Germnaia ezită să înscrie pe lista de ajutoare și tancurile Leopard. Umbrele bătăliei de la Kursk, din vara lui 1943, considerată cea mai mare luptă de blindate din istorie, apasă asupra deciziei Berlinului. Olaf Scholz a dat un răspuns în consecința stării actuale a armatei germane: nu poți să dai ce nu ai.
Să facem o paralelă între demisia Cristinei Lambrecht și cea a ministrului Vasile Dîncu. La prima vedere, ei și-au pierdut posturile din cauza unor vorbe, dar schimbările cred că au motive în starea trupelor și a contractelor de înzestrare. Dacă la nemți sunt suficiente informații de acest gen, controlul parlamentar și investigațiile presei trecând gardul unităților militare, la noi subiectul este privit cu ochelari roz, prin prisma comunicatelor oficiale ale ministerului. Sunt exploatate doar câteva vorbe scoase din context pentru a-l debarca pe ministru. De aceea nu putem decât să bănuim că Dîncu a plecat din post pentru că nu s-au realizat programele de dotare ale armatei, cel mai evident eșec fiind contractul pentru corvete. De peste patru ani licitația câștigată de Naval Group nu se finalizează, deși, dacă programul se respecta, am fi avut în 2022 prima navă de acest tip în Marea Neagră. Putem să credem ori că Dîncu a vrut să rezolve problema și nu a fost lăsat, ori că manevra și el pentru sabotarea dotării Marinei Militare. Noroc că ministrul actual al Apărării, filolog la bază, nu face declarații publice, nu organizează conferințe de presă. Angel Tîlvăr a învățat bine lecția „tăcutului ” și atunci nu oferă motive de care să fie agățată o cerere de demitere.