Atenți la neajunsurile vieții de zi cu zi, pierdem din vedere amenințările cu privire la viitor. Trăim pe împrumut fără să mai oferim nicio garanție că vom returna creditul vreodată. Mai mult, de multă vreme încoace, cheltuim astăzi banii pe care îi vor produce generațiile viitoare. Iar datele științifice arată că cei care cheltuim banii din viitor suntem astăzi mult mai mulți față de cei care vor mai fi în țară să ne plătească datoriile. Nația română e, pe zi ce trece, mai săracă. Dar tragedia e că nu pierdem doar bani și prosperitate: pierdem copiii, nația se subțiază și îmbătrânește.
Potrivit Eurostat, România va suferi o depopulare dramatică până în anul 2100. Țara noastră va avea cu 6,6 milioane de locuitori mai puţini decât acum, iar cauzele aceste depopulări sunt, în primul rând, scăderea naturală şi mai apoi migraţia externă. Iar într-un raport din noiembrie anul trecut, Institutul Național de Statistică arăta că populația țării s-ar putea înjumătăți în următorii 50 de ani.
Așadar, trăim cu povara unui ritm demografic negativ accelerat și asta va costa grav bunăstarea nației. Declinul și îmbătrânirea populației vor avea impact masiv asupra economiei și vor avea efecte și în structura statului și a administrației. De exemplu, o populație mai mică va impune un număr mai mic de parlamentari și de funcționari publici și un număr mai mic de profesori, de medici, de polițiști sau de militari. Dar și un număr mai mic de antreprenori care să genereze locuri de muncă, furnizori de produse și servicii; și un număr mai mic de consumatori și de beneficiari ai acestor bunuri și servicii.
Factorii care determină creşterea economică a unei țări sunt resursele naturale (pământul, mineralele, combustibilii, calitatea mediului), formarea capitalului (utilaje, fabrici, infrastructura de transport), tehnologia (ştiinţa, ingineria, managementul, spiritul întreprinzător) și resursele umane (forța de muncă, oferta de muncă, nivelul de educaţie și de pregătire, disciplină, motivaţie). Totodată, creșterea economică este influențată printre alți factori și de dimensiunea cererii agregate, de capacitatea de absorbție a pieței interne, precum și de migraţia forţei de muncă şi a capitalului, dar și de politica bugetară şi fiscală a statului.
Scăderea forței de muncă (cauzată deopotrivă de ritmul demografic negativ și de migrația externă) duce de la sine la scăderea consumului. Apoi, apare și o presiune suplimentară de puterea economică a statului: scad dramatic veniturile bugetare (mai puține persoane active care să plătească impozite pe venit și taxe de tot felul; în plus scade și volumul taxării pe consum - TVA) și crește presiunea pe bugetul public.
Din păcate, atât din punct de vedere demografic, dar și din punct de vedere economic, România riscă o decrepitudine națională. Dar nici unul dintre noi nu pare preocupat de asta, cum tot nimeni nu poate să spună cum va arăta România în 2060. Sperăm la creștere economică, dar nu realizăm că riscăm să nu avem cu ce.