Arestarea unor VIP-uri a deschis „poarta” pentru a vedea primul popas spre calvarul pușcăriilor din România. Condițiile din locurile de reținere și arestare preventivă sunt, după opinia celor care au trecut prin ele, cu mult mai rele decât cele din penitenciare. Un raport al Avocatului Poporului prezintă un capitol dur al universului carceral, în care de multe ori demnitatea umană este călcată în picioare, iar persoanele vulnerabile ajung la disperare. Violuri, condiții sanitare precare, violență, suiciduri compun realitatea terifiantă a locurilor de arest. 2.000 de minori au trecut în ultimii doi ani prin această experiență.
Coincidență surprinzătoare: numărul locurilor în secțiile ATI pentru tratarea cazurilor grave de bolnavi COVID-19 este aproape același cu cel în care sunt „depuși” cei reținuți sau arestați preventiv - 1.576. Capacitatea insuficientă și într-un caz, și în altul produce drame umane, privite însă diferit de societate. Când au ajuns în arest milionari sau vârfuri ale politicii, poveștile lor din „beciul domensc” erau percepute uneori în cheia exagerărilor, chiar cu ironie a unor momente mondene. Udrea, Tender, Patriciu au furnizat informații care descriau o parte a umilinței suferite de schimbarea șocantă de registru, de la lux la WC-ul căldare. Nelson Mandela, care a cunoscut aproape 30 de ani supliciile unei detenții nedrepte, pe motiv rasial, a lăsat un celebru mesaj, care focalizează atenția pe suferințele celor mulți, a căror disperare rămâne necunoscută:
„Nimeni nu cunoaște cu adevărat o națiune până când nu a ajuns în închisorile ei. O națiune nu ar trebui judecată după modul în care își tratează cetățenii cei mai înalți, ci pe cei mai de jos”.
Mecanismul Național de Prevenire
Un ansamblu de reguli minime pentru tratamentul deținuților - cunoscute ca regulile lui Mandela - a fost adoptat pentru prima dată în 30 august 1955, la primul congres al Națiunilor Unite pentru prevenirea crimei și tratamentul delincvenților. Ele au fost revizuite și adoptate de Adunarea Generală a ONU în 17 decembrie 2015. Sunt 122 de reguli asumate de state drept nivelul standardelor referitoare la tratamentul în detenție și care reprezintă cadrul de monitorizare și inspecție în evaluarea tratamentului deținuților. România a ratificat în 2002 un protocol la Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, asumându-și obligația de a înființa Mecanismul Național de Prevenire a torturii în locurile de detenție (MNP). Guvernul a stabilit, prin OUG nr. 14/2014, ca instituția Avocatul Poporului să îndeplinească atribuțiile specifice de Mecanism Național de Prevenire. În 7 mai 2021 a fost publicat Raportul referitor la asistența psihologică în cadrul locurilor de reține și arestare preventivă, extras din constatările relevate de 51 de vizite ale MNP în perioada 2015-2020.
Cine depistează persoanele vulnerabile
Legislația românească, dar mai ales practica arată că desemnarea ca atare a persoanelor vulnerabile are mari lacune de interpretare. Acum este la ordinea zilei să fie definit consumatorul vulnerabil de energie, care ar trebui protejat. Dar cum este definită persoana vulnerabilă ajunsă în arest, care ar trebui protejată în mediul ostil, care poate produce căderi psihice? Este esențial, menționează raportul MNP, ca vulnerabilitatea unei persoane suspecte sau învinuite în cadrul procedurilor penale să fie identificată și recunoscută cu promptitudine. Vulnerabilitățile permanente includ dizabilități mintale, fizice sau senzoriale, boli cronice sau analfabetism. Vulnerabilitățile temporare includ intoxicația cu alcool sau droguri, rănirea sau boala pe termen scurt, care necesită tratament medical. În categoria persoanelor vulnerabile sunt cuprinși și minorii, consumatorii de droguri, femeile, persoanele cu dizabilități, persoanele cu afecțiuni psihiatrice în evidență, persoanele străine, LGBTI și persoanele de peste 65 de ani. Recomandările Comisiei Europene din 27 noiembrie 2013 privind garanțiile procedurale pentru persoanele vulnerabile suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale arată că „este esențial ca acestea să fie identificate și recunoscute cu promptitudine”. Totodată recomandarea subliniază că statele membre UE „ar trebui să prevadă o prezumție de vulnerabilitate în special pentru persoanele cu dizabilități grave de ordin psihologic, intelectual sau fizic, cu boli mintale sau afecțiuni cognitive care le împiedică să înțeleagă și să participe efectiv la proceduri”.
Amploarea fenomenului
Din datele furnizate Avocatului Poporului de Inspectoratul General al Poliției și de Direcția Medicală din MAI, rezultă că numărul persoanelor aflate în situații de vulnerabilitate, care au trecut prin aresturi în perioada 2019-2020 a fost de 7.536. Clasificate pe categorii acestea cuprind :
1.984 de minori, 2.242 de consumatori de droguri, 1.191 de femei, 58 de persoane cu dizabilități, 1.284 de persoane cu afecțiuni psihiatrice, 480 de persoane străine, 6 declarate LGBTI, 291 de persoane vârstnice.
SEPARAREA DE ADULȚI A MINORILOR
Regulile și recomandările care privesc protecția minorilor ajunși în custodia poliției includ, ca primă măsură de siguranță, evaluarea individuală a copilului și plasarea în camere separate de adulți. Între măsurile suplimentare de siguranță sunt anunțarea unei rude sau a unei persoane adulte de faptul că minorul este reținut și asistarea de către avocat sau a unui adult de încredere. La fel sunt reguli bine precizate referitoare la tratamentul femeilor, percheziția, cazarea acestora în arest. Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate stipulează „respectarea strictă a principiului separării femeilor de bărbați și a tinerilor de ceilalți majori”. Raportul MNP a constatat încălcări ale prevederilor legale cu privire la cazarea tinerilor împreună cu adulții în locurile de arest. Cazul mediatizat privind violarea unui minor arată riscurile grave privind siguranța acestor persoane vulnerabile. De asemenea, minorii au fost anchetați în lipsa unui avocat, iar asistența psihologică de specialitate este precară. Sute de minori, relevă raportul, nu au beneficiat de suportul unui psiholog în perioada reținerii. Depresiile grave au condus la automutilarea unor minori, s-au semnalat lipsa de tratament adecvat a consumatorilor de droguri, dar și statistici neconforme privind numărul real al acestora din aresturile poliției.
CARACTER PREVENTIV
Raportul MNP reprezintă, conform precizărilor Avocatului Poporului, un instrument valoros educațional, cu rol de sensibilizare. El are rolul de a identifica problemele cu care se confruntă persoanele cu situații de vulnerabilitate, dar vine, totodată, în sprijinul personalului angajat din centrele de reținere și arestare preventivă care, de multe ori, nu-și poate îndeplini sarcinile de serviciu, nu din rea voință, ci din cauza insuficienței personalului sau a resurselor financiare. Publicarea acestui raport contribuie la manifestarea rolului preventiv al MNP și a însemnătății lui pentru factorii politici și publici de decizie.