O anchetă pentru care echipa de la Boston Globe a primit premiul Pulitzer. O poveste de succes care însă a avut la bază o ratare.
Chiar şeful echipei care a demascat oribilitățile preoților, cu mulți ani înainte, pur şi simplu, nu a simțit subiectul, nu l-a urmărit, nu a cerut o anchetă şi nu a băgat în seamă o cutie de probe – la propriu - care i-au stat sub ochi. Ce mai, a ratat într-un mare fel înainte să devină, împreună cu echipa lui, un punct de referință în istoria jurnalismului de investigație!
Profesional - o greşeală greu de îndreptat, uman -, o greşeală care a permis alți ani de abuzuri.
În redacție, printre primele mailuri ale începutului de an, unul venit dintr-un oraş din Ardeal. În mail, fotografia unui cort instalat în mijlocul terenului de fotbal al satului.
Alături, o întrebare: de ce nu spuneți adevărul? Omul care o trimisese era convins că acel cort, cam de nuntă aşa, a fost instalat ca să-i adăpostească pe sirieni. Şi era înspăimântat, dar şi convins că toată lumea ascunde adevărul.
Nu zâmbiți! În spatele fiecărui mesaj stă o poveste, o dramă, o spaimă, o veste, un om care vrea să comunice ceva. La Boston sau la Bragadiru, cineva va avea întotdeauna ceva de spus lumii. Depinde doar de noi să-i auzim, să nu-i ignorăm. Nu toate poveştile aduc premii, dar toate aduc încredere. Să-i ascultăm!