Cine a fost Sfântul Ioan de la Prislop, prăznuit pe 13 septembrie
Sfântul Ioan de la Prislop este unul dintre marii sfinți ai Bisericii Ortodoxe Române, cunoscut pentru viața sa de pustnicie și credința profundă.
Cunoscut și sub numele de Cuviosul Ioan de la Prislop, acesta a fost călugăr, pustnic și preot, iar mănăstirea Prislop, locul unde a trăit și slujit, este astăzi unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj din România.
Între sfinţii români canonizaţi recent se numără şi Cuviosul Ioan din Mănăstirea Prislop (Hunedoara). Această mănăstire, aşezată într-o zonă liniştită de munte, la aproximativ 15 km de Hunedoara și Hațeg și la vreo 20 km de fosta Sarmizegetusa romana, a fost la început o mică sihăstrie de rugăciune pentru călugării iubitori de Hristos, transmite doxologia.ro.
Străvechea mănăstire Prislop, sau a Silvașului, a fost ctitorită de Sfântul Nicodim de la Tismana și de ucenicii săi, ridicata - se pare - pe locul unei așezări sihastrești și mai vechi.
Viața timpurie și intrarea în monahism
Puține date certe există despre originile lui Ioan, însă se crede că s-a născut în a doua jumătate a secolului al XV-lea, într-o familie simplă de țărani din Țara Hațegului. De mic copil, Ioan a simțit chemarea către viața monahală. Fascinat de învățăturile creștine și de exemplul sfinților, a decis să își dedice viața slujirii lui Dumnezeu.
În tinerețea sa, Ioan a intrat în obștea mănăstirii Prislop, unde a îmbrățișat viața călugărească. Această mănăstire, deja cunoscută în regiune pentru viața duhovnicească intensă, i-a oferit tânărului Ioan cadrul potrivit pentru a se dezvolta spiritual. În scurt timp, Ioan s-a dovedit a fi un călugăr exemplar, renumit pentru ascetismul său și pentru rugăciunea neîntreruptă.
Activitatea duhovnicească și sihăstria
După o perioadă petrecută în mănăstire, Sfântul Ioan a simțit chemarea către o viață și mai retrasă, dedicată în totalitate rugăciunii și meditației. A ales să devină sihastru, stabilindu-se într-o peșteră din apropierea mănăstirii Prislop, loc care astăzi poartă numele de „Peștera Sfântului Ioan de la Prislop”. Acolo, el a trăit într-o izolare aproape totală, dedicându-se postului, rugăciunii și contemplației.
În ciuda vieții retrase, oamenii din împrejurimi au început să audă de viața sa sfântă și de darurile duhovnicești ale lui Ioan. Mulți veneau să îi ceară sfatul și să primească binecuvântare, iar pe măsură ce vestea despre puterea rugăciunilor sale s-a răspândit, mulți bolnavi sau suferinzi veneau la el pentru vindecare trupească și sufletească.
Moartea și canonizarea Sfântului Ioan de la Prislop
Ioan de la Prislop a trecut la cele veșnice în prima jumătate a secolului al XVI-lea, lăsând în urmă o comunitate de credincioși profund atașați de el. Tradiția ortodoxă spune că sfântul a fost omorât de un nobil maghiar din zonă, deranjat de influența și faima de care se bucura călugărul. Moartea sa a fost văzută ca o formă de martiriu, iar după trecerea sa la Domnul, au fost consemnate numeroase minuni la mormântul său.
Pe 20 iunie 1992, Sfântul Ioan de la Prislop a fost canonizat oficial de către Biserica Ortodoxă Română. Slujba de canonizare a avut loc la mănăstirea Prislop, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a stabilit ca ziua de prăznuire a sa să fie 13 septembrie.
Moștenirea spirituală
Astăzi, mănăstirea Prislop este un loc de pelerinaj important pentru credincioși, care vin să se roage la mormântul Sfântului Ioan și să îi ceară ajutorul în diferite nevoi. Peștera în care a trăit ca pustnic este, de asemenea, vizitată de pelerini, care o consideră un loc sfânt și plin de har.
Povestea Sfântului Ioan de la Prislop este una de profundă credință, sacrificiu și iubire pentru Dumnezeu și oameni. El rămâne un exemplu viu de viață duhovnicească, inspirând generații întregi de credincioși să își întărească legătura cu Dumnezeu și să își trăiască viața în smerenie și rugăciune.
Prin canonizarea sa, Biserica Ortodoxă Română a recunoscut importanța vieții și activității sale spirituale, aducându-l pe Sfântul Ioan de la Prislop în rândul sfinților cinstiți și respectați, nu doar în România, ci și în lumea ortodoxă.