Expoziția „Everything Ends Tomorrow” poate fi vizitată până în 11 mai 2026 la Scemtovici & Benowitz Gallery, de marți până sâmbătă, între 15:30 – 19:30.
«Apocalipsa și alchimia sunt două paradigme în care sfârșitul devine condiția necesară evoluției către noi forme de ființare. Ambele formulează discursuri în jurul ideii de transmutare a vechiului în nou: unul în cheie religioasă, profetică, dedicat celor mulți, adresat comunității Revelației, iar celălalt într-un limbaj simbolic, tipic practicilor speculative, dedicat celor puțini, celor care pătrund în cercul inițiatic.
Aceste registre coexistă în orizontul medieval și renascentist, unde alchimia funcționează adesea în interiorul cosmologiei creștine, operând o dublă lectură a transformării: materială și spirituală. Corpusul Alchimic nu desemnează doar o serie de procese tehnice, ci devine reflecția asupra evolutiei, fără a putea fi redus, în mod anacronic, la o simplă metodă
a cunoașterii de sine. Dimensiunea eschatologică profețită de Ioan este, astfel, lepădată, precum o exuvie, Marele Final arătându-și endodermul teleologic. Evul Mediu și Renașterea sunt, desigur, epocile romantismului apocaliptic în care accentul grav se mută: acesta nu mai este pus pe catastrofă, ci mai degrabă pe înțelegerea finalități.
Logica transformării prin consumare și regenerare, prezentă în imaginarul apocaliptic, dar și în cel alchimic, este extinsă dinamicilor naturale. Ritmurile biologice și geologice ale Terrei, succesiunea glaciațiunilor și interglaciațiunilor, discontinuitățile stratigrafice, extincțiile și reconfigurările biosferei sunt citite ca manifestări ale aceluiași principiu al disoluției urmate de reconstrucție. Parte a ecosistemului, omul, acea creatură în creierii căreia s-a năzărit Sacrul, singura instanță vie care s-a dovedit capabilă de interogație metafizică, nu ființează doar ca punte între tensiunea naturală și intimissima sa conștiență de sine, ci și ca „produs” smerit al presiunilor revelațiilor permanente, născute la intersecția experiențelor individuale cu lumea naturală. De-a lungul vieții trăim nenumărate mici apocalipse interioare, care ne schimbă trupurile și sufletele. Formula alchimică Igne Natura Renovatur Integra (prin foc, natura este reînnoită în întregime) postulează universalismul principiului transformărilor radicale, ce traversează atât materia, cât și spiritul: focul - amestec misterios de gaze, lumină și căldură. În logica creștină, însă, această relație poate fi inversată: nu doar transformarea Antroposului produce o modificare a lumii, ci evenimentul fondator al morții și învierii lui Hristos devine punctul originar al unei transformări extinse.
Everything Ends Tomorrow propune „democratizarea” apocalipsei, definită nu prin sfârșitul catastrofal, ci ca proces revelator difuz, insinuat în micro-istorii personale. Peisajele lui De Moisa, populate de siluete mărunte, lucrate în tușe mișcate, sunt tot atâtea puncte de tensiune și mediere între transformarea omului și regenerarea ecosistemului. Personajele sale copleșite de natura înconjurătoare sunt dizolvate pentru a fi recompuse în următorul cadru și tot așa. Selecția este o suită de apariții și dispariții lichefiate, procesul pictural urmând fidel această logică alchimică a disoluției, arderii sub sori și ceruri dramatice și sublimării necesare pentru o următoare apariție, pentru o nouă ivire a omului în Lume. Siluetele lui De Moisa abandonează, ca pe o exuvie, o geografie picturala și se transmută în următoarea. De Moisa este acel artist emergent care respectă regula construcției peisajelor consistente: itinerariul in situ, pictura și desenul plein air. Tocmai de aceea, în peisajele sale, natura rămâne naturală. Născute din acest academism itinerant tușele spontane, curgătoare, neuniforme, imaginate și redate în picturile sale generează impresii sonore. În peisajele lui De Moisa, vântul chiar bate, norii chiar se adună și se împrăștie, doar omul tace, reaparițiile sale mărunte putând fi citite ca niște mantre ale trecerii sale prin lume.» – Gilda Ghinoiu, curator
Ioan de Moisa (n. 1989, Carei) trăiește și lucrează în Cluj-Napoca. A absolvit secția de pictură a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca (licență 2011, master 2013). Practica sa artistică explorează cu precădere relația dintre om și natură, prin compoziții figurative și peisaje încărcate de sensuri simbolice. Formele geografice devin metafore ale interiorității umane, iar peisajul se transformă într-un spațiu al introspecției și al memoriei. În ultimii ani, artistul a călătorit și a locuit în Bali și în diverse regiuni ale Africii, experiențe care i-au îmbogățit universul vizual. Desenele sale în pastel și acuarelă, realizate ca jurnal de Călătorie, coexistă cu picturile de mari dimensiuni din atelier, între acestea dezvoltându-se un dialog subtil de teme și tonalități. Expoziții personale recente includ Gathering at the Beginning of Life (Mind Set Art Center, Taipei, 2024), Petrichor (Cosmic House Gallery,
Cluj-Napoca, 2023) și #2 (Unirea Open Studios, Cluj-Napoca, 2022). A participat la târguri internaționale precum Positions Art Fair (Berlin, 2025) și Art Taipei (2023–2025). Lucrările sale au fost prezentate în expoziții de grup la Meron Gallery, Rubik Art Space, Quadro Gallery, Scemtovici & Benowitz Gallery și Muzeul de Artă din Cluj-Napoca.
Despre Scemtovici & Benowitz Gallery
Scemtovici & Benowitz Gallery este o galerie bucureșteană inaugurată în decembrie 2022, cu misiunea de a susține scena de artă și de a crește valoarea artiștilor români pe piața locală și internațională. Galeria are un program artistic consistent și ambițios, în colaborare cu fundația culturală Art Movements Foundation. Spațiul Scemtovici & Benowitz Gallery se desfășoară pe cele două niveluri ale unui imobil construit la finalul anilor ‘20, restaurat și adaptat pentru a găzdui artă contemporană și evenimente dedicate publicului, sectorului creativ și mediului antreprenorial.