Gabriela Melinescu a iubit doi bărbați, pe poetul Nichita Stănescu și pe soțul ei, regretatul editor suedez Rene Coeckelberghs. Stabilită în Suedia din 1975, Melinescu a scris atât în română, cât și în suedeză, fiind recunoscută pentru promovarea celor două limbi. În România, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie înainte de 1990 și pentru proză după Revoluție. Academia Română i-a acordat Premiul „Nichita Stănescu” pentru poezie, iar Academia Suedeză a răsplătit-o de două ori, cu Premiul De Nio și cu distincția pentru introducerea literaturii suedeze în străinătate.
”Poeta a îmbogățit spațiul scandinav prin literatura ei, Suedia are motive să îi fie foarte recunoscătoare.Am avut și bucuria de a colabora în cadrul unor proiecte de traducere a poeziei românești, printre care și opera Ilenei Mălăncioiu. Am fost onorată că am participat la celebrarea operei Gabrielei Melinescu, la Institutul Cultural din Stockholm, când ea a împlinit 80 de ani”, a declarat scriitoarea suedeză Agneta Pleijel.
„Gabriela Melinescu a fost o neobosită promotoare a literaturii române în Suedia timp de aproape cinci decenii, precum și o adevarătă ambasadoare culturală a Suediei în România, după căderea comunismului, când a putut să călătorească în România, să publice din nou și să restabilească legătura cu țara natală.Îi suntem profund recunoscători pentru moștenirea sa literară și pentru totefortul pe care l-a făcut, pentru a crea legături culturale trainice între România și Suedia”, a precizat Bogdan Popescu, directorul ICR Stockholm.
Gabriela Melinescu s-a născut la 16 august 1942, la București. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București, a fost redactor la revistele „Femeia” și „Luceafărul”. Între 1965 și 1975 publică volumele de poezie „Ceremonie de iarnă” (EPL, 1965), „Ființele abstracte” (Ed. Tineretului, 1967), „Interiorul legii” (EPL, 1968), „Boala de origine divină” (Albatros, 1970), „Jurământul de sărăcie, castitate și supunere” (Eminescu, 1972 Premiul Uniunii Scriitorilor), „Îngânarea lumii” (Albatros, 1972) și „Împotriva celui drag” (Eminescu, 1975). I-au mai apărut un volum de proză, „Bobinocarii” (EPL, 1969), o carte pentru copii, „Catargul cu două corăbii” (Ed. Tineretului, 1969) și una de reportaje, „Viața cere viață” (împreună cu Sânziana Pop, Ed. Eminescu, 1975).
Din 1975, se stabilește în Suedia, unde publică cinci volume de poezie și nouă volume de proză, dintre care menționăm: „Zeul fecundității” (Coeckelberghs Förlag, 1977), „Lumină spre lumină” (Albert Bonniers Förlag, 1993, poezie), „Copiii răbdării” (Coeckelberghs Förlag, 1979, Oslo), „Lupii urcă în cer” (Coeckelberghs Förlag, 1981), „Regina străzii” (Coeckelberghs Förlag, 1988, apărut și în franceză la Manya, Paris), „Omul pasăre” (Eva Bonniers Förlag, 1991, Premiul De Nio, acordat de Academia Suedeză pentru proză), „Schimbare de pene” (Albert Bonniers Förlag, 1998), „Acasă printre străini” (Albert Bonniers Förlag, 2003, Premiul De Nio, acordat de Academia Suedeză). În 2002 i s-a decernat Premiul Albert Bonniers pentru opera omnia. După 1989, publică din nou în România volumele de poezie „Jurământul de sărăcie, castitate și supunere” (antologie, Litera, 1993), „Poezii” (antologie, Vitruviu, 1997), „Ființele abstracte și alte poeme” (antologie, România Press, 2001), „Cuvinte nou născute” (Ed. Fundației Culturale Române, 2002) și „Puterea morților asupra celor vii” (Polirom, 2005), romanele „Lupii urcă în cer” (Ed. Fundației Culturale Române, 1993), „Regina străzii” (Univers, 1997 Premiul Uniunii Scriitorilor), „Jurnal suedez I” (1976-1983) (ediția a II-a, Polirom, 2003), „Jurnal suedez II” (1984-1989) (Polirom, 2002), „Jurnal suedez III” (1990-1996) (Polirom, 2004) -primele trei jurnale au fost coordonate de editoarea Denisa Comănescu, „Jurnal suedez IV” (1997-2002) (Polirom, 2008), romanul „Acasa printre straini” (Polirom, 2004), precum și volumul de nuvele „Ghetele fericirii” (Polirom, 2006), potrivit ICR.
La Editura Academiei Române a apărut în 2016, „O sută şi una de poezii”, de Gabriela Melinescu, o antologie coordonată de poeta Ileana Mălăncioiu.
Gabriela Melinescu a tradus atât autori suedezi clasici, precum Emanuel Swedenborg („Cartea de vise, Univers, 1995) și August Strindberg („Jurnal ocult”, Univers, 1997; „Inferno. Legende, Univers”, 1999; „Singur”, Polirom, 2002), cât și contemporani: selecții din poemele Birgittei Trotzig și ale lui Göran Sonnevi.
Printre traducerile de la Editura Polirom se numără „Vieți duble” de Birgitta Trotzig (2002) și „Ioni” de Katarina Frostenson (2003). În Suedia s-a publicat antologia de poezie de Nichita Stănescu, „Ljusets böjning” („Îndoirea luminii”, Ellerströms Förlag, 2008, traducere în colaborare cu Inger Johansson), s-a reeditat primul jurnal în suedeză, „En solitär egoists dagbok” („Jurnalul unui egoist solitar”, Dejavu Förlag, 2010) și a apărut romanul „Mamma som Gud” („Mama ca Dumnezeu”, Albert Bonniers Förlag, 2010).
A fost recompensată cu premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1978, iarîn anul 2001, Academia Română i-a decernat Premiul Nichita Stănescu pentru poezie. A fost distinsă cu premiul Institutului Cultural Român pentru întreaga carieră și premiul Albert Bonniers în 2002.În 1991 și 2003 i s-a conferit Premiul de Nio pentru romanele „Omul pasăre” și „Acasă printre străini”, iar în 2005 i s-a acordat de cătreAcademia Suedeză, Premiul pentru transmiterea valorilor literaturii suedeze în străinătate. Tot în 2005 a primit Premiul Mihai Eminescu pentru opera omnia. În anul 2007, revista „Avantaje” i-a atribuit premiul „Femeia anului”, ambasador al artei românești peste hotare.