În anul 1879, botanistul William J. Beal a inițiat unul dintre cele mai vechi experimente științifice din lume. El a îngropat în nisip 20 de sticle cu câte 50 de semințe. Motivul experimentului lui Beal a fost acela de a veni în ajutorul fermierilor, încercând să afle cât de mult timp rămân viabile semințele buruienilor. Prin plasarea a 50 de semințe din 23 de specii diferite în 20 de recipiente din sticlă, cercetătorul a adoptat un mod ingenios de a investiga acest fenomen, orientând gurile sticlelor în jos pentru a preveni acumularea apei în interior. Ulterior, el a scos semințele la fiecare 5 ani și le-a plantat pentru a vedea dacă mai sunt roditoare, scrie IFLScience, citat de antena3CNN.
Acum, după 144 de ani, cercetătorii au replantat acele semințe. În mod miraculos, acestea au germinat.
Procesul s-a desfășurat la intervale de câte 5 ani până în 1920, când s-a decis ca replantarea să aibă loc o dată la fiecare 10 ani, apoi la fiecare 20 de ani, începând cu anul 1980. În anul 2021 a fost extrasă a 14-a sticlă de semințe, cu scopul de a se evalua dacă acestea mai aveau capacitatea de a germina.
Chiar dacă majoritatea semințelor își pierduseră capacitatea de germinare în primii 60 de ani ai experimentului, coamenii de știință au observat că un procent semnificativ de plante din genul Verbascum au continuat să crească.
"Cea mai surprinzătoare descoperire pentru mine este că semințele au germinat din nou. Este uluitor să vezi că ceva atât de vechi încă poate să înflorească", spune biologul Frank Telewski, cel care a preluat lucrarea inițiată de Beal.
Echipa a secvențiat ADN-ul semințelor care au crescut și a identificat speciile de plante. S-a constatat că plantele erau, în principal, de specia Verbascum blattaria și un hibrid între Verbascum blattaria și Verbascum thapsus. Acesta din urmă a fost probabil introdus în mod accidental în cadrul experimentului, conform unui raport publicat în jurnalul American Journal of Botany.