O sută de muniții - inclusiv bombe de 900 de kilograme fabricate în SUA - au fost folosite de forțele israeliene în raidul aerian masiv, lansat cu precizie chirurgicală la sfârșitul săptămânii trecute, care l-a ucis pe Hassan Nasrallah, într-un complex subteran ascuns în suburbia Dahieh, din sudul Beirutului.
Liderul Hezbollah, considerat un paranoic în privința securității sale și care nu apărea decât rareori în public, ar fi anunțat foarte puțini colaboratori despre intenția de a merge la reuniunea unde avea să fie eliminat.
Infiltrarea serviciilor israeliene de informații în interiorul Hezbollah era însă atât de profundă, încât Israelul știa că Nasrallah și alți membri supraviețuitori ai conducerii deja decimate a grupării paramilitare pro-iraniene se vor întâlni la presupusul loc secret și, în consecință, putea fi dat ordinul de a-i bombarda.
De altfel, Benjamin Netanyahu a trebuit să-și dea acordul de a lansa atacul de la New York, unde premierul israelian ținuse un discurs belicos la Adunarea Generală a ONU. Se presupunea, astfel, că nu era prea mult timp de așteptat.
Potrivit unui raport neconfirmat din ziarul francez „Le Parisien”, „cârtița” care i-a informat pe israelieni că Nasrallah se îndreaptă spre buncăr ar fi fost un iranian, în condițiile în care principalul sponsor al grupării șiite este Teheranul.
O altă informație susține că un presupus agent israelian, care l-ar fi întâlnit pe Nasrallah şi a dat mâna cu el, i-ar fi aplicat astfel o substanţă specială care să permită Israelului să-l urmărească, a relatat ieri postul de televiziune israelian i24News, citând un scenariu prezentat de canalul saudit Al-Hadath.
Derularea operațiunii
Relatările privind planificarea atacului indică faptul că Israelul era cu ochii pe locație de ceva timp. Comandantul escadrilei 69 de avioane F-15I care a efectuat atacul, numit în presa israeliană doar locotenent-colonel M, a declarat că echipajele aeriene implicate s-au pregătit timp de „câteva zile”, deși au fost informate cu privire la ținta prevăzută cu doar câteva ore înainte.
Avioanele F-15I fuseseră înarmate să lovească și să distrugă obiective aflate sub pământ, lucru ce necesită o cantitate mare de explozibil, devastatoare, în același timp, și pentru clădirile aflate la nivelul solului.
O înregistrare video, difuzată la sfârșitul săptămânii trecute de către armata israeliană - cu avioanele „decolând pentru atac de la baza aeriană Hatzerim” - prezintă opt aparate de zbor F-15I, de fabricație americană.
Un avion care decola era încărcat cu mai multe rachete, sub aripi și în spate. Experții au apreciat că acestea păreau a fi bombe BLU-109, de 900 de kilograme, fabricate în America, din clasa celor pe care administrația Biden a decis să nu le ofere Israelului în vară, pe fondul îngrijorărilor legate de utilizarea lor în Gaza, un teritoriu dens populat.
Justin Bronk, expert în aviație în cadrul grupului de reflecție „Royal United Services Institute” (RUSI), susține că forțele aeriene israeliene au folosit, probabil, rachete ghidate cu muniție comună de atac direct, de 900 de kilograme, echipate cu detonatoare penetrante, concepute pentru a exploda după ce o clădire sau solul este lovit.
Ofițeri ai forțelor aeriene israeliene au declarat că, în atacul denumit „Operațiunea Noua Ordine” au fost folosite aproximativ 100 de muniții, iar bombele, lansate „la fiecare două secunde”.
Patru clădiri rezidențiale au fost lovite, trei au fost distruse complet, lăsând în urmă doar cratere fumegânde, iar alte două au fost avariate în atac.
Estimările inițiale, de la fața locului, au sugerat că 300 de persoane ar fi fost ucise, deși bilanțul oficial al autorităților libaneze a fost de 11 morți și 108 răniți.
De cealaltă parte, Israelul a anunțat că a ucis peste 20 de membri ai Hezbollah, iar atacul a fost justificat, deoarece „Nasrallah a construit intenționat sediul central al Hezbollah sub clădiri rezidențiale din Dahiya”.
Generalul de brigadă Amichai Levine, comandantul bazei aeriene Hatzerim, unde își are baza escadrila 69, a oferit mai multe detalii despre planificarea loviturii.
Prima provocare a ceea ce el a descris drept „o operațiune de eliminare” a fost informarea precisă asupra obiectivului.
A doua provocare, a spus el în cadrul unei ședințe de informare, a fost să se asigure că ținta „nu scapă în timp ce avioanele sunt pe drum sau munițiile se deplasează spre obiectiv”. El s-a referit la situația în care ținta ar fi fost avertizată din timp că avioanele de luptă sunt pe drum.
Enigma din spatele unei decizii hazardate
Mulți analiști militari se întreabă acum de ce Nasrallah a considerat necesar să se întâlnească personal cu alți membri Hezbollah.
În urmă cu aproape două săptămâni, războiul Israelului contra Hezbollah s-a intensificat, odată cu exploziile controlate ale pagerelor și aparatelor walkie-talkie utilizate de gruparea militantă - tehnologia preferată de Nasrallah, deoarece acesta se temea că telefoanele mobile pot fi urmărite.
Nemaiavând încredere în niciun mijloc electronic, este foarte posibil ca o întâlnire față în față să fi fost singura modalitate a șefului Hezbollah de a discuta cu colaboratorii apropiați despre escaladarea crizei de la graniță.
În mod cert, Israelul a derulat un plan orchestrat în ultimele două săptămâni pentru a distruge conducerea militară a Hezbollah - de la atacul cu pagerele, la mai multe runde de raiduri aeriene, care au făcut ravagii în rândul civililor libanezi.
Se estimează că un milion de oameni au fost strămutați și câteva sute au fost uciși, un preț pe care statul evreu îl consideră acceptabil în încercarea sa de a opri atacurile Hezbollah din nord Israelului și de a permite celor 65.000 de israelieni să se întoarcă acasă din zona de frontieră.
Succesul Israelului în uciderea lui Nasrallah și a altor lideri nu poate fi decât rezultatul unei infiltrări a Hezbollah de către serviciile de informații israeliene și contrastează puternic cu evaluarea eronată a intențiilor Hamas înainte de atacul din 7 octombrie 2023.
Matthew Savill, analist militar la RUSI, este de părere că Israelul „a construit și a menținut, probabil ani de zile, o vastă rețea de informații” axată pe Hezbollah.
În opinia sa, acest lucru „scoate în evidență și mai mult eșecul statului evreu de a identifica și de a preveni operațiunea Hamas de anul trecut, conferind credibilitate teoriei potrivit căreia israelienii s-au concentrat asupra Libanului și Iranului, în detrimentul Gazei”.