În plus, s-a descoperit că emoțiile negative prevăd și sunt prezise de singurătate și nevrotism, indicând o relație complexă, bidirecțională la nivel individual.
Motivația din spatele acestei cercetări a fost înrădăcinată într-o schimbare în înțelegerea trăsăturilor de personalitate. Privite în mod tradițional ca elemente statice ale identității noastre, studiile recente au relevat că personalitățile noastre sunt mai maleabile decât se credea odinioară, capabile să evolueze ca răspuns la experiențele vieții.
Această revelație i-a determinat pe oamenii de știință să exploreze modul în care schimbările în bunăstarea noastră psihică și socială influențează și sunt influențate de schimbările trăsăturilor de personalitate. În noul său studiu, Mohsen Joshanloo examinează modul în care singurătatea interacționează cu personalitatea de-a lungul timpului.
„Trăsăturile de personalitate au fost în mod tradițional privite ca fiind în mare măsură statice și neschimbabile. Cu toate acestea, datele empirice au arătat că aceste trăsături sunt mai maleabile decât se credea odinioară. Experiențele noastre de viață pot influența într-adevăr trăsăturile noastre de personalitate”, a explicat Joshanloo, profesor asociat la Universitatea Keimyung și membru principal onorific la Centrul pentru Știința Bunăstării al Universității din Melbourne.
„Această perspectivă actualizată asupra personalității m-a inspirat să investighez modul în care o experiență semnificativă de viață, cum ar fi singurătatea, ar putea fi asociată cu schimbări ale trăsăturilor de personalitate în timp. Am fost deosebit de interesat să contest ideea convențională că singurătatea este doar un rezultat al trăsăturilor de personalitate, mai degrabă decât un factor care le poate influența.”
Folosind datele din Studiul privind sănătatea și pensionarea, un proiect pe termen lung care urmărește viețile adulților americani de peste 50 de ani, Joshanloo s-a concentrat pe un subeșantion de 9.671 de participanți chestionați în 2012, 2016 și 2020. Acest set de date a furnizat informații despre singurătate, trăsături de personalitate și afecte negative. Singurătatea a fost măsurată folosind o versiune adaptată a Scalei de Singurătate UCLA, personalitatea prin Inventarul de dezvoltare a vârstei mijlocii și elemente suplimentare și afectul negativ prin Programul de afecte pozitive și negative.
Studiul a folosit o abordare statistică sofisticată - modelul de panou cu interceptare aleatorie cu decalaj încrucișat - pentru a separa relațiile dintre aceste variabile în timp. Această metodă i-a permis lui Joshanloo să facă diferența între influențele personalității asupra singurătății și invers, atât la nivel individual, cât și la nivel de grup.
3 trăsături de personalitate
S-a descoperit că sentimentele de singurătate prezic scăderea a trei trăsături cheie de personalitate: extraversie, agreabilitate și conștiinciozitate. Acest lucru sugerează că trăirea în singurătate poate eroda treptat deschiderea noastră socială, amabilitatea și disciplina cu care ne abordăm viața de zi cu zi.
Pe de altă parte, trăsătura nevrotismului - o tendință spre stări emoționale negative - s-a remarcat ca un predictor semnificativ al singurătății crescute în viitor. Această descoperire indică o relație ciclică în care niveluri mai ridicate de nevrotism pot duce la sentimente mai mari de singurătate, care, la rândul lor, ar putea întări tendințele nevrotice.
„Experimentarea unor niveluri crescute de singurătate este asociată cu scăderea viitoare a extraversiunii, a agreabilității și a conștiinciozității”, a spus Joshanloo pentru PsyPost. „Acest lucru sugerează că nivelurile reduse de singurătate ar putea nu numai să ne îmbunătățească conexiunile sociale, ci și să faciliteze o creștere personală pozitivă prin îmbunătățirea trăsăturilor de dorit.
„O altă constatare a fost că schimbările nedorite ale trăsăturilor, cum ar fi nevrotismul crescut sau scăderea conștiinciozității și deschiderea către experiență pot duce la o singurătate mai mare în viitor. Pe de altă parte, schimbările pozitive ale trăsăturilor de personalitate pot servi ca un tampon de protecție împotriva singurătății viitoare.”
Cercetarea a scos la lumină și rolul semnificativ al emoțiilor negative în această dinamică. Afectul negativ – în esență, experiența unor emoții negative ,precum tristețea sau furia – s-a dovedit a fi atât un predictor, cât și o consecință a singurătății și a nevrotismului. Aceasta înseamnă nu numai că sentimentul de rău poate duce la a ne simți singuri, dar dar sentimentele de singurătate ne pot face și mai predispuși să ne simțim rău în viitor, creând un ciclu provocator de suferință emoțională și izolare.
„În acest studiu, am luat în considerare faptul că singurătatea este adesea însoțită de emoții negative”, a menționat Joshanloo. „În mod surprinzător, chiar și după controlul afectelor negative, multe dintre asocierile dintre trăsăturile de personalitate și singurătate au rămas semnificative. Acest lucru sugerează că singurătatea ne afectează personalitatea în moduri care merg dincolo de faptul că ne simțim rău. Există ceva unic în experiența singurătății care are consecințe de durată.”
Deși acest studiu marchează un progres semnificativ în înțelegerea noastră despre singurătate și personalitate, subliniază, de asemenea, necesitatea unor cercetări suplimentare. O limitare este dependența de un anumit grup demografic (S.U.A., adulți peste 50 de ani), care este posibil să nu surprindă pe deplin experiențele persoanelor mai tinere sau ale celor din medii culturale diferite.
Cercetările viitoare ar putea extinde aceste constatări prin explorarea intervențiilor care vizează atenuarea singurătății și promovarea dezvoltării pozitive a personalității.
„Aceste constatări oferă o bază pentru explorarea unor intervenții mai cuprinzătoare de sănătate mintală”, a explicat Joshanloo. „Este rezonabil să ne așteptăm ca o abordare holistică despre abilitățile sociale, trăsăturile de personalitate și emoțiile negative să fie mai eficientă decât intervențiile care se concentrează pe un singur aspect. Deși astfel de intervenții cu mai multe fațete sunt în prezent mai puțin frecvente, ele sunt promițătoare pentru a avea un impact substanțial. Cercetările ulterioare în acest domeniu ar putea deschide calea pentru dezvoltarea unor tratamente și sisteme de sprijin pentru sănătate mintală mai cuprinzătoare și mai eficiente.”
Joshanloo a detaliat în continuare trei puncte cheie:
„1. A lupta pentru creșterea personală prin îmbunătățirea trăsăturilor de personalitate nu echivalează cu auto-ura sau încercarea de a deveni altcineva”, a spus cercetătorul. „Acest studiu a examinat schimbările tipice pe care adulții le experimentează în mod natural și a constatat că schimbările în intervalul normal sunt consecințe. Descoperirile nu sugerează că trebuie să ne respingem pe noi înșine și să devenim altcineva. Mai degrabă, ele evidențiază beneficiile de a deveni versiuni mai bune ale noastre.”
„2. Acest studiu nu a examinat experiențele pe termen scurt de singurătate. Constatările nu trebuie interpretate greșit pentru a sugera că toate cazurile de singurătate duc la rezultate negative profunde. Sentimentele ocazionale de singurătate sunt o parte naturală a experienței umane și ar trebui acceptate, sau cel puțin tolerate. Cu toate acestea, rezultatele sugerează că un stil de viață caracterizat de singurătate persistentă și prelungită ar putea avea consecințe negative semnificative.”
„3. Departe de a fi bătute în cuie, personalitățile sunt maleabile, cu trăsături care se schimbă în timp. Recunoașterea și acceptarea acestui potențial de schimbare este benefică pentru individ. Dar, în timp ce ideea transformării instantanee a personalității poate fi atrăgătoare, schimbarea personalității tinde să se desfășoare treptat și necesită un efort susținut considerabil. Obținerea unei schimbări de durată implică modificarea constantă a rutinelor și comportamentelor zilnice pe o perioadă lungă de timp. Îmbunătățirea trăsăturilor de personalitate seamănă mai mult cu un maraton decât cu un sprint.”
Studiul, „Asociații în interiorul persoanei între trăsăturile de personalitate și controlul singurătății pentru afectele negative”, este publicat în numărul din iunie 2024 al revistei Personality and Individual Differences.