El atrage atenția că, în prezent, oamenii își satisfac niște nevoi și niște dorințe pe termen scurt, uitând de planurile pe termen lung.
El a spus la „Altceva, cu Adrian Artene” că interacționează zi de zi cu cetățeni care îi prezintă probleme pe care le au, dar niciunul nu are un plan pentru vârsta pensionării deoarece că se bazează că va exista o pensie de la stat sau că există un Pilon 2 sau un Pilon 3.
Sistemul contributivității va deveni nesustenabili
„Din păcate toate studiile și toate statisticile arată că la vârsta pensionării, generațiile care astăzi au 30 - 35 - 40 de ani vor avea o problemă reală pentru că sistemul actual de pensie sistemul acesta al contribuției va deveni nesustenabil. De ce? Cifrele sunt simple. Rata natalității scade. Trăim din ce în ce mai mult ceea ce devine o problemă. Sistemul actual de pensie a fost gândit ca de la 65 să poată susține un pensionar pentru o speranță de viață în jur de 75 - 80 de ani. Avem cetățeni care trăiesc din ce în ce mai mult, se duc spre 90 - 100 de ani. Asta înseamnă o presiune suplimentară. Iar în rândul tinerilor, din păcate, rata șomajului nu este mică pentru că tinerii se integrează din ce în ce mai greu, cu pretenții din ce în ce mai mari în câmpul muncii. Toate problemele astea ne indică faptul că la un moment dat statul - așa cum este el gândit astăzi - nu va mai putea susține niște pensii”, spune Alexandru Chirilă.
Acesta are 35 de ani și spune că preocuparea vizavi de pensie l-a lovit când a trecut de 30 de ani.
Necesitatea investițiilor pentru pensie
„Cred că în primul rând cel mai important lucru în realizarea planului este să știm unde vrem să ajungem. Pentru mine, la vârsta pensionării, la cei 65 de ani pe care îi avem ca standard îmi doresc foarte mult să trăiesc o viață lipsită de griji. Trăită după valorile mele. Sunt un om curios, îmi plac lucrurile de calitate. Sunt îndrăgostit de Spania, de cultura lor, îmi doresc foarte mult să trăiesc într-un astfel de context. Și după calculele mele, pentru a ajunge să trăiești într-un astfel de context voi avea nevoie de o avere netă lichidă în jur de 3,5-4 milioane de euro. Acum, pentru a ajunge acolo, a existat un plan. Și planul spune așa: de la 32 de ani de când am pus în practică planul am investit la momentul respectiv 20.000 de euro. Apoi, lună de lună, venituri minus cheltuieli egal economii, iar 1.000 de euro sunt direcționați în propriul meu fond de pensie pe care îl administrez. Mai departe, banii ăștia sunt investiți lună de lună în instrumente în care replicăm structura indicelui BET România, obligațiuni de stat și obligațiuni corporate în România, Statele Unite și internațional în general Asia, India, Brazilia. Totul prin acțiuni și obligațiuni. Practic, principiul este de a investi diversificat teritorial în mai multe teritorii, în mai multe tipuri de piețe de la frontieră emergente, piețe dezvoltate și în mai multe tipuri de instrumente financiare adică ETF-uri, acțiuni și obligațiuni. Iar planul este de a fi disciplinat pe parcursul celor 30 de ani de a economisi lunar și de a direcționa banii”, a mai spus Chirilă
Acesta afirmă că nu caută să facă artificii de a căuta investiții cu randamente de 1000% de 100%.
„Atâta timp cât toată strategia mea va obține 10% randament anual eu îmi voi atinge obiectivul. Aici vorbim despre a opta putere a lumii care se numește Puterea Dobânzii compuse”, spune Chirilă.
Plan financiar
El a explicat cum să își facă fiecare un plan financiar pornind de la o investiție de 1.000 de euro.
„E extrem de important să înțelegem pașii. Primul pas este să analizăm care este speranța de viața familiei. În general, ADN-ul se perpetuează și dacă bunicii au trăit 90-95 de ani, sunt șanse destul de mari să ajungem și noi acolo. Asta înseamnă că de când vreau eu să ies la pensie, că sunt 65, 60, 55, 70 de ani, de la vârsta aia până la vârsta la care bunicii mei, în general, au trăit, este nevoie să fac un calcul de câți bani per total voi avea nevoie în perioada aia de 20-30 de ani. La un cost de 5.000 de euro lunar. (...) Avem o cifră cu punct și virgulă. Apoi stabilim care sunt resursele actuale. Cât sunt dispus să investesc, dar nu că sunt dispus... De câți bani nu am nevoie în tot ceea ce am eu de făcut zi de zi și de care, în cazul în care se întâmplă ceva în viața mea, să nu mă ating. Aici principiul e așa: am venituri-cheltuieli, egal economii în general, economisesc până am un fond de urgență, iar tot ce este peste fondul de urgență, încep să investesc. Acum, fondul de urgență trebuie să fie o perioadă de 3, 6, 12 luni de cheltuieli, fără venituri, fără a schimba standardul de viață. Statisticile din Resurse umane indică faptul că aproximativ ne ia 6 luni de zile dacă ne pierdem locul de muncă să ne reîncadrăm la un alt job după niște standarde personale, rezultând că dacă am 6 luni de zile în medie, e ok. Dar fondul poate fi și mai scurt, și pe perioadă mai lungă, în funcție de activitate, pentru că există o lichiditate în piața forței de muncă. Dacă sunt bibliotecar, probabil locuri de muncă în industrie sunt mai puține, motiv pentru care fondul de urgență ar trebui să fie 9-12 luni. Lucrez în vânzări. Toată lumea caută oameni de vânzări, rezultând că fondul de urgență ar putea fi mai scurt la 3 luni. Deci, principiul este: câștig bani, păstrez un standard de viață care să-mi permită să economisesc, și lună de lună să economisesc până am fondul de urgență. Ulterior, tot ce am reușit să economisesc, ar trebui să se direcționeze în investiții”, mai spune Chirilă.