Despre originea și copilăria Ștefaniei Mărăcineanu nu s-au păstrat informații sigure, la vârsta de 10 ani apărea în foaia matricolă a clasei a IV-a primară a Azilului „Elena Doamna” ca orfană.
„În anii 1899-1903 a urmat Școala Centrală de Fete cu rezultate foarte bune, în 1904 a dat diferențele pentru liceul real, iar în 1907 s-a înscris la Universitatea din București - Facultatea de Științe, obținând în 1910 licența în științe fizico-chimice. A fost o studentă implicată și inovatoare, o lucrare de optică pe care a realizat-o fiind premiată la recomandarea profesorului Constantin Miculescu. După terminarea facultății, în 1914 s-a prezentat la examenul de capacitate pentru învățământ secundar, a obținut cel mai bun rezultat și a devenit profesoară de fizică și chimie la diferite școli din București și provincie, mai mulți ani activând la Școala Centrală de Fete”, remarcau cercetătorii Arhivelor Naționale ale României într-un crochiu închinat Ștefaniei Mărăcineanu cu prilejul aniversării a 144 de ani de la nașterea savantei.
Doctorat la Sorbona, cu Marie Curie
Pe liniile acestui portret: „Profesionalismul și cercetările Ștefaniei Mărăcineanu au fost cunoscute și apreciate de unii contemporani precum Constantin Kirițescu, Nicolae Iorga, Alexandrina Gr. Cantacuzino, Anna Lahovary, reprezentanți ai Casei Regale a României. A obținut o bursă și a continuat la Paris studii și experimente privind radioactivitatea, la Institutul Radiului, sub conducerea savantei Marie Curie. La 26 mai 1924, Ștefania Mărăcineanu și-a susținut lucrarea de doctorat cu titlul Recherches sur la constante de polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux la Universitatea Sorbona din Paris. În perioada 1925-1929, Ștefania Mărăcineanu a continuat în Franța studiul radioactivităţii, a cercetării efectelor datorate interacţiunii cu mediul înconjurător (atmosfera terestră, radiaţia solară şi radiaţia cosmică) și a observat un fenomen necunoscut: expunerea la soare a substanţelor radioactive conduce la apariţia de precipitaţii sau cel puţin a condiţiilor specifice apariţiei lor”.
Susținută de regina Maria a României
La Observatorul Astronomic, profesorul Henri Deslandres, directorul instituției, i-a pus la dispoziţie laboratorul de radioactivitate, unde Ștefania Mărăcineanu a studiat fenomenul pus în evidenţă de teza ei de doctorat, cel de variaţie a timpului de înjumătăţire a radiaţiei poloniului şi ipoteza că plumbul utilizat în timpul experimentelor devine radioactiv. În 1925, în contextul unei vizite oficiale la Paris, Regele Ferdinand și Regina Maria au cunoscut-o pe Ștefania Mărăcineanu, cercetătoarea le-a fost prezentată chiar de președintele Republicii Franceze, care era la curent cu cercetările ei. La revenirea în țară, a primit o subvenție din fondurile proprii ale Reginei și premiul „Ferdinand”. „După revenirea în ţară, la 10 iunie 1930 - mai sesizau cercetătorii Arhivelor Naționale -, Ştefania Mărăcineanu a înregistrat observaţiile sale într-un brevet de invenţie cu titlul «Mijloc de a provoca ploaia», de asemenea a fost realizatoarea primei ploi artificiale din lume în luna mai 1931, la București, iar în vara anului 1934, cu sprijinul guvernului francez, în Sahara (Algeria)”.
Experimente uluitoare în Bărăgan
Ștefania Mărăcineanu a scris și a publicat studii despre cercetările sale, a fost asistentă, apoi șefă de lucrări la Facultatea de Științe a Universității din București, unde, în 1925, a organizat o secţie de Radioactivitate în Laboratorul de Electricitate, după modelul Laboratorului de Fizică de la Institutul de Radium din Paris cu aparate personale, a predat cursul „Radioactivitatea”, iar în 1937 a fost primită membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România. „În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial a lucrat ca voluntară la spitalul din Câmpulung Muscel, ajutând soldații răniți de pe front, iar în anul de secetă 1942 a organizat experimente de generare a ploilor în zona Bărăganului, la Hagieni, Mărculeşti, județul Ialomiţa, la Călugăreni, județul Giurgiu, la Zurbaua, în Ilfov, la Buturugeni, în Giurgiu”.
Răpusă de cancer
Ștefania Mărăcineanu s-a îmbolnăvit de cancer, relaționat probabil și cu iradierile la care s-a expus în timpul experimentelor sale și a încetat din viață în 15 martie 1944, la vârsta de 62 de ani, după ce fusese internată timp de patru luni în Spitalul Colentina. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu, fiind condusă pe ultimul drum de elevele și profesoarele Școlii Centrale de Fete.
144 de ani s-au împlinit în 17 iunie 2026 de la nașterea savantei Ștefania Mărăcineanu.
26 mai 1924 este data la care Ștefania Mărăcineanu și-a susținut lucrarea de doctorat cu titlul Recherches sur la constante de polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux la Universitatea Sorbona din Paris.
Ștefania Mărăcineanu a creat prima ploaie artificială din lume în luna mai 1931, la București, în vara anului 1934 repetând experimentul (cu sprijinul guvernului francez) în Sahara, Algeria.
1937 este anul în care Ștefania Mărăcineanu a fost învestită membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România.
Răsplata pentru cercetătorul devotat ştiinţei nu vine din afară, ci sunt fiorii de fericire pe care îi are la descoperirea adevărului. - Ștefania Mărăcineanu