Departe de a fi un război contra „supremației albe”, noua strategie în privința „terorismului intern”, inițiată de administrația Biden, pare să-i ia la țintă pe toți cei care se opun excesiv guvernului american sau critică globalizarea și capitalismul. Ambalată într-un limbaj menit să oprească violențele rasiale, strategia are potențialul să-și depășească cu mult obiectivele anunțate inițial, plasându-i pe cei etichetați drept „anti-guvern” sau „anti-autorități” pe aceeași poziție cu rasiștii extremiști. Concomitent, inițiativa poate trasa ulterior politici abuzive, ce pot reduce la tăcere și chiar scoate în afara legii criticile din mediul online la adresa administrației. „Războiul asupra Terorismului Intern”, prima strategie concepută la scară largă de o administrație americană pentru combaterea terorismului de acasă, generează deja reacții aprinse în societatea americană.
Deși strategia susține că guvernul „va apăra libertatea de exprimare și libertățile civile” în implementarea unei politici în această privință, textul său arată că autoritățile sunt pregătite să limiteze drastic tocmai aceste două drepturi. Primul semnal de alarmă, susțin numeroase voci critice de peste Ocean, este contopirea unei alianțe fără precedent, într-un parteneriat format din agenți de informații, corporații din Silicon Valley, „comunități” și organizații religioase, precum Liga Contra-Defăimării, și chiar guverne străine. Această coaliție va avea misiunea de a preveni criminalitatea, într-o strategie axată în mare măsură pe monitorizarea textelor și a mesajelor scrise pe rețelele sociale și platformele codificate. Acuzată în mod public că are drept principal obiectiv anihilarea celor care propovăduiesc supremația rasială, strategia susține însă că guvernul nu se va axa doar pe formațiunile extremiste de dreapta, ci îi va urmări pe toți „teroriștii interni”, fără a ține cont de ideologia lor, deoarece „legea nu face distincții asupra viziunilor politice, indiferent dacă sunt de stânga, de dreapta sau de centru”. Inițiatorii strategiei fac parte însă din cercurile de stânga, iar criticii lor atrag atenția că noua abordare este periculoasă și poate avea consecințe incalculabile pe termen lung, provocând aceleași abuzuri perpetuate în egală măsură de democrați și republicani pe întreaga durată a „Războiului contra Terorismului”, declanșat după 11 septembrie 2001. În condițiile alternanței la putere, avertizează criticii, proteste ale unor organizații precum Black Lives Matter pot deveni la rândul lor „ținte”, dacă republicanii vor reveni în fruntea administrației americane.
„Terorist”, aproape oricine
În prezentarea strategiei, procurorul general al SUA, Merrick Garland, a declarat, marți, că „extremiștii violenți, motivați rasial sau etnic” au fost elementul-cheie și principala justificare pentru „Războiul asupra Terorismului Intern”. Documentul plasează însă „extremiștii” „anti-guvern” și „anti-autorități” în aceeași categorie cu propovăduitorii violenți ai „supremației albe”, atunci când vine vorba despre amenințarea la adresa securității SUA. Spre exemplu, cei care se „opun violent” „tuturor formelor de capitalism” sau „globalizării corporatiste” sunt trecuți pe lista „teroriștilor interni”, remarcă site-ul „ZeroHedge”. Similar, „extremiștii motivați de probleme legate de mediu” vor avea parte de același tratament. În plus, notează aceeași sursă, strategia îi vizează și pe cei care, „pe baza percepției privind excesul lor, adoptă pași pentru a rezista în mod violent autorității guvernului”. Mențiunea creează o situație periculoasă, în care administrația de la Washington ar putea implementa o politică a bunului plac, cu potențialul de a încălca flagrant Constituția pe baza unei interpretări arbitrare, etichetându-i drept „teroriști interni” pe cei care nu sunt de acord cu deciziile sale și, în acest mod, nu ar mai avea posibilitatea să se apere în fața Justiției. În plus, față de acest grup extins, „terorist” va fi considerat și „orice individ sau grup implicat în violențe – sau care incită la violență iminentă – împotriva măsurilor legislative, de reglementare sau a altor acțiuni adoptate de către guvern”. În consecință, dacă guvernul implementează o politică dezaprobată de o masă largă a populației, cum ar fi declanșarea unui război peste hotare, cei care s-ar manifesta în mediul online contra deciziei adoptate de Washington sunt pasibili de „incitare” și, ulterior, pot fi catalogați drept „teroriști interni”. Aceste scenarii nu sunt deloc nerealiste, în condițiile în care guvernul și mass-media au definit în mod evaziv, în ultimele luni, termeni precum „incitare” și „violență”, în special după atacul asupra Capitoliului, din 6 ianuarie, dând naștere la numeroase acuzații de manipulare, dezinformare și abuz. Faptul că FBI nu ar abuza de puterile oferite de noua strategie, spre exemplu, ar fi cel puțin un act de naivitate, consideră adversarii acestei inițiative, oferind exemple din istoria recentă a țării. Un alt pasaj al documentului susține că „teroriștii interni” pot, „în anumite situații, să se conecteze sau să se intersecteze cu teoriile conspirației sau cu alte forme de dezinformare”. Strategia adaugă că propagarea unor asemenea informații „periculoase” pe „platformele de comunicare de pe Internet, precum rețelele sociale și platformele codificate (...), pot amplifica amenințările la adresa siguranței publice”. Având în vedere că unul dintre punctele principale ale strategiei este și eliminarea materialelor online care promovează ideologiile „terorismului intern”, este foarte probabil ca administrația să cenzureze masiv și „teoriile conspirației” care nu îi convin.
Ajutor extern pentru terorism intern
Strategia prevede că noua politică de combatere a terorismului intern va include o serie de parteneriate public-privat, pentru „a construi o comunitate care să răspundă terorismului intern”. Alianța va cuprinde și „parteneri și guverne străine, societatea civilă, sectorul tehnologic, lumea academică, pecum și alte entități”. Menționare aliaților străini este extrem de importantă, sugerând o abordare multinațională asupra unei chestiuni interne a SUA și reprezintă, în același timp, un nou pas spre crearea unui aparat de stat transnațional în domeniul securității. O abordare similară a existat în timpul „Operațiunii Condor”, o acțiune de reprimare derulată devastator de CIA, în 1975, care a dus la dispariția unor disidenți interni din America de Sud.