Intensificarea războiului hibrid lansat recent de administrația de la Washington contra Etiopiei i-ar putea costa pe americani influența strategică asupra culoarelor maritime vitale din regiunea Mării Roșii și a Canalului Suez. Abandonarea statului african de către SUA, fostul său aliat de nădejde, a obligat guvernul de la Addis Abeba să caute protecție în altă parte, iar China, Rusia și Turcia au sărit imediat să umple vidul de putere, după un scenariu similar cu cel din Afganistan. Americanii utilizează contra Etiopiei strategia adoptată în cazul Serbiei de administrația Clinton, în anii ’90. Numai că, la vremea respectivă, SUA erau mult mai puternice din punct de vedere strategic, iar Moscova, Beijingul și Ankara încă respectau puterea americană.
Ostilitatea deschisă manifestată în ultimele luni de către administrația Biden față de Etiopia a fost justificată prin susținerea poziției Egiptului, partenerul preferat al SUA în regiune, care controlează și Canalul Suez, culoarul maritim ce permite trecerea în ambele direcții a navelor între Europa și Asia, fără a mai fi necesară înconjurarea Africii prin vest. Conducerea de la Cairo a dezvoltat în timp o adevărată rivalitate cu puterea de la Addis Abeba, considerând că o Etiopie puternică și unită ar putea domina zona inferioară a Mării Roșii, amenințând traficul maritim spre și dinspre Canalul Suez. Egiptul presupune, de asemenea, că etiopienii restricționează debitul fluvial al Nilului spre Egipt. În condițiile în care Egiptul este confruntat cu o penurie de apă din cauza creșterii populației sale, această acuzație sugerează mai degrabă că autoritățile de la Cairo au nevoie de un țap ispășitor extern. Cu toate că SUA se străduiesc să le facă pe plac egiptenilor, nici Beijingul, nici Moscova nu au pierdut timpul, îmbunătățindu-și în ultima vreme, la rândul lor, relațiile cu executivul de la Cairo.
În numele drepturilor omului
Casa Albă își mai motivează ostilitatea față de conducerea de la Addis Abeba, prin „încălcările drepturilor omului” comise de guvernul etiopian în lupta sa împotriva rebelilor din Frontul de Eliberare Populară din Tigray (TPLF), mișcare de insurgență naționalistă de stânga ce acționează în zona de nord a țării, unde foametea ameninţă sute de mii de civili, conturând o catastrofă umanitară. Războiul a fost început de rebelii TPLF și s-a extins în alte două regiuni nordice învecinate, Amhara și Afar, provocând exodul a milioane de oameni.
La jumătatea lunii octombrie, administrația Biden și-a intensificat planurile în vederea impunerii de sancțiuni economice la adresa Etiopiei, deoarece statul african a refuzat să mai permită convoaielor americane cu ajutoare umanitare să fie direcționate spre TPLF prin capitala etiopiană. Potrivit autorităților locale, oficialitățile din Addis Abeba au descoperit că aceste convoaie cu „ajutoare” se deplasau doar pentru a furniza sprijin operațiunilor militare ale TPLF contra populației din Tigray și din alte părți ale țării. Conform acelorași surse, sute de convoaie cu „ajutoare umanitare” ajungeau la TPLF, dar camioanele care le transportau nu se mai întorceau niciodată înapoi, în capitală, acestea fiind deturnate de rebeli pentru a fi folosite în acțiunile lor militare. Mai mult, fără a fi atacate, contingentele TPLF s-au angajat în ultimele luni în ofensive militare de amploare, provocând exodul a peste două milioane de oameni și contribuind, implicit, la adâncirea crizei umanitare. Aflat în patrimoniul universal, orașul Lalibela, din regiunea Amhara, este ocupat de mai multe luni de către forțele TPLF, care fuseseră instruite și înarmate de SUA în timpul administrației Obama, pe vremea când Joe Biden ocupa funcția de vicepreședinte al SUA.
O serie de oficialități ale Națiunilor Unite din Etiopia s-au plâns că, la presiunile noului executiv american, au fost înlocuite de alți reprezentanți ai ONU, care urmează fără să crâcnească linia promovată de SUA în privința TPLF, în pofida sfaturilor specialiștilor internaționali cu experiență în chestiunea etiopiană.
Aruncați în brațele inamicilor SUA
Abandonat de Washington, guvernul etiopian s-a văzut nevoit să reia negocierile cu China - țară cu care premierul Abiy Ahmed Ali nu a vrut să colaboreze la preluarea funcției, în 2018 -, precum și cu Rusia și Turcia. Până acum, și Turcia fusese considerată o amenințare la adresa Etiopiei, deoarece i-a finanțat pe insurgenții islamiști care au acționat în ultimii ani pe teritoriul statului african. Pentru a-și consolida pozițiile de apărare, guvernul etiopian a achiziționat numeroase drone de luptă din China, Turcia și Iran, precum și cantități impresionante de armament din Rusia, Belarus și Emiratele Arabe Unite. Rușii au oferit forțelor aeriene etiopiene chiar și aparate de luptă „Suhoi Su-27S”.
Noii prieteni ai guvernului de la Addis Abeba și-au dovedit eficiența și pe plan diplomatic. China și Rusia au reușit să dea peste nas administrației de la Washington, rezistând încercărilor SUA de a autoriza în Consiliul de Securitate al ONU o intervenție militară contra forțelor guvernamentale din Etiopia. Gratitudinea executivului etiopian față de Beijing și Moscova pare să fi atins din acel moment cote maxime, iar China și-a asigurat deja un nou cap de pod important pe continentul african, având în vedere că are deja o bază militară în Djibouti și construiește acum o cale ferată între Djibouti și Addis Abeba.
Etiopia, noua Serbie a Africii
Foarte probabil, războiul politic și economic pornit de echipa lui Biden contra Etiopiei va continua pe întreaga perioadă a mandatului actualului președinte american. Surse din Departamentul de Stat al SUA, citate de presa de peste Ocean, au mărturisit în discuții private că folosesc contra Etiopiei aceleași tactici adoptate în cazul Serbiei de administrația Clinton, în anii ’90. Numai că, la vremea respectivă, SUA erau mult mai puternice din punct de vedere strategic, iar Moscova, Beijingul și Ankara încă respectau și se temeau de puterea americană.
China și Rusia au reușit să dea peste nas administrației de la Washington, rezistând încercărilor SUA de a autoriza în Consiliul de Securitate al ONU o intervenție militară contra forțelor guvernamentale din Etiopia.