Nu e genul de informație care să rupă internetul. Și tocmai de aceea merită citită cu atenție.
Trăim într-o vreme în care suntem obișnuiți să reacționăm doar la scandal, la conflict, la exagerare. Am ajuns să credem că succesul trebuie să fie zgomotos, iar dacă nu e, probabil că „nu e mare lucru”. Or, în diplomație, lucrurile stau exact invers. Cele mai importante reușite sunt cele care se construiesc în tăcere, prin încredere, prin relații cultivate în timp și printr-o muncă pe care puțini o văd, dar de care depind mulți.
Postarea doamnei ministru nu e una triumfalistă. Nu promite miracole și nu vinde iluzii. Spune, simplu, că România a ajuns într-o poziție de responsabilitate într-un moment complicat pentru sistemul internațional. Și spune asta fără emfază, fără a-și aroga merite personale, punând accentul pe echipă și pe oamenii care vor duce greul acestui mandat.
Mi se pare un semn de normalitate. Iar normalitatea, în spațiul nostru public, a devenit aproape exotică.
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu aceste structuri: vorbim despre agenții ONU care gestionează programe de miliarde de dolari, care lucrează în zeci și sute de țări, care se ocupă de dezvoltare, populație, infrastructură, ajutor umanitar. A conduce, fie și pentru un an, mecanismele de coordonare ale acestor organizații înseamnă mai mult decât un titlu frumos. Înseamnă să fii perceput ca un actor echilibrat, capabil să medieze, să asculte și să construiască punți între interese diferite.
De aceea mi-a plăcut formularea-cheie din mesaj: multilateralismul trebuie, în același timp, apărat și reformat. Nu e o frază de manual. E o constatare matură. Lumea de azi nu mai funcționează după regulile de acum 20 sau 30 de ani, dar nici nu poate fi aruncată în aer doar pentru că e imperfectă. Reformele serioase se fac din interior, cu oameni care cunosc sistemul și au răbdarea să lucreze cu el.
Un alt lucru care merită subliniat este accentul pus pe continuitate. România nu apare aici ca un „accident fericit”, ci ca un stat care a muncit consecvent, care și-a construit o reputație și care începe să culeagă roadele acestei consecvențe. Într-o epocă în care schimbăm direcțiile de la un an la altul, această idee de continuitate este, poate, cea mai valoroasă.
Și mai e ceva: discreția. Nu vedem în postare atacuri la alții, nu vedem comparații inutile, nu vedem acel reflex obositor de a transforma orice succes într-o armă politică internă. Vedem, în schimb, o invitație implicită la a privi lucrurile cu mai multă încredere în capacitatea României de a juca un rol serios pe scena internațională.
Poate că nu toți vom simți imediat efectele acestui mandat. Poate că nu se va traduce mâine într-o știre de la ora cinci sau într-un beneficiu ușor de cuantificat. Dar diplomația adevărată nu funcționează așa. Ea lucrează pe termen lung, iar uneori cel mai mare câștig este că România este la masă, ascultată și respectată.
De aceea cred că postarea doamnei ministru merită un gând bun. Pentru că e un exemplu de comunicare calmă, responsabilă și onestă. Și pentru că, din când în când, e bine să spunem și asta: atunci când lucrurile sunt făcute corect, fără zgomot, ele merită apreciate tocmai pentru asta.
Noi ne întâlnim săptămâna viitoare, cu sănătate, pace și un pic mai multă încredere. Doamne ajută!