„Îmi este rușine mie de rușinea dumneavoastră!”. „Îmi este jenă să privesc suporterii în ochi”. „Ne cerem scuze pentru tristețea pe care am provocat-o iubitorilor de fotbal!”. Acestea au fost discursurile lui Mirel Rădoi și ale jucătorilor după cele trei meciuri ale lunii octombrie, încheiate cu un scor general de 1-7. Am încasat șapte goluri și am înscris dintr-un penalty primit cadou. Naționala este pe o pantă descendentă și echipa este în pericol să retrogradeze în Liga C a echipelor naționale, unde vom juca cu Lituania, Estonia, Luxemburg sau Georgia.
Din păcate, tot ce ne-a mai rămas de făcut este să ascultăm scuzele jucătorilor și conducătorilor fotbalului românesc. Panta descendentă pe care se află fotbalul românesc la toate nivelurile nu se va opri curând. Chiar dacă anul trecut tineretul a făcut o impresie bună la EURO U21, nu înseamnă neapărat că viitorul echipei mari este asigurat. Majoritatea „puștimii” care bătea în 2019 Franța, Croația și Anglia nu a confirmat așa cum au confirmat învinșii noștri de anul trecut. Chiar și pe cei pe care nu am apucat să-i învingem anul trecut, pentru că nu s-au calificat (Norvegia, de exemplu), anul acesta ne-au dat lecție după lecție. Pentru Haaland și Odegaard (20 și 21 de ani) trebuie să cauți adânc în arhive meciuri în care n-au marcat sau au jucat slab. La echipa noastră e greu de găsit un meci în care ai noștri au jucat bine.
Federația a promis minuni și a făcut minciuni
Prăbușirea fotbalului românesc a început în urmă cu mai mulți ani, însă nimeni nu a vrut să observe asta. Am dat vina pe ghinion, pe arbitri, pe terenuri, pe lipsa stadioanelor etc. S-a schimbat din temelii chiar și conducerea Federației Române de Fotbal și a Ligii Profesioniste. Cei noi au venit cu promisiuni care mai de care mai fantasmagorice. Citez din promisiunile lui Răzvan Burleanu la învestirea sa ca președinte al FRF: „În trei-patru ani vom construi în fiecare județ academii de fotbal și Centre de Excelență regionale, în Ardeal, în Moldova, în Dobrogea, în Muntenia, în Oltenia, în Banat. În maximum cinci ani, baza de selecție va fi de 10 ori mai mare la toate eșaloanele fotbalistice, de la juniorii cei mai mici la echipele de seniori!”.
Ce s-a îndeplinit din toate aceste promisiuni făcute în 2014? Nimic. Mai mult, baza de selecție este de 10 ori mai mică, multe echipe au renunțat la echipele de juniori și tineret pentru că nu aveau susținere financiară. Cele care-și mai permit să țină echipele de copii și juniori au baze de pregătire improprii, cu terenuri de bitum, zgură sau, în cel mai bun caz, sintetice. Excepțiile care oferă într-adevăr condiții de pregătire sunt școlile de fotbal de la Viitorul și FCSB. Atât.
Dinamo, de exemplu, multiplă campioană la nivelul juvenil, nu-și poate antrena juniorii în condiții decente.
Fiind oarbă la situația reală, FRF se laudă însă cu noile stadioane, dar ce uită actualii șefi federali e că ei nu au niciun merit în treaba asta. Arena Națională este un proiect al lui Mircea Sandu cu UEFA, stadionul de la Craiova este proiect al primăriei craiovene, la Târgu Jiu și Arad sunt proiecte ale administrațiilor locale, iar Steaua, Rapid și Arcul de Triumf sunt programe guvernamentale executate la presiunea UEFA, nicidecum ale FRF.
„Mai rău nu se poate!” Serios?
Căutând la rândul lui scuze, Răzvan Burleanu s-a băgat și el în poza dezastrului și și-a cerut iertare pentru prestația naționalei și ratarea obiectivelor luând asupra sa toată vina, însă nu pentru proasta organizare a fotbalului sau pentru nerespectarea niciunei promisiuni de acum șase ani, ci pentru că „este responsabilitatea șefului forului fotbalistic să-și asume el, în primul rând, eșecul”. Gest absolut gratuit de imagine. În acest context ar trebui ca și femeile de serviciu, liftierii și magazionerii de la Federație să-și ceară scuze, or fi greșit și ei cu ceva.
Una peste alta, suntem pe marginea prăpastiei. Ieșiți din calculele câștigării grupei din Liga Națiunilor, mai avem două meciuri de jucat pentru supraviețuire, în noiembrie: cu Norvegia, acasă, și cu Irlanda de Nord, în deplasare. Încă două rezultate slabe ne condamnă la retrogradare în Liga C, unde „adversarele de temut” vor fi Lituania, Estonia, Luxemburg, Georgia, Azerbaidjan, Kosovo, Kazahstan, Armenia... Pe lângă asta, coeficientul UEFA va fi și mai mic, retrogradați chiar și în a patra urnă valorică europeană pentru calificarea la Campionate Mondiale sau Europene. În urmă cu 20 de ani eram în prima grupă valorică... printre primele opt echipe din Europa, înaintea Suediei, Norvegiei, Austriei sau Islandei, care, acum, fac instrucție cu noi.
Ce este de făcut?
Am fi naivi să credem că situația se poate schimba în următorii doi-trei ani. O reformă profundă însă trebuie începută cât mai curând, ca să sperăm că peste șase-șapte ani am putea avea o echipă cât de cât competitivă, total diferită de cea actuală, una fără suflu. Însă pentru asta FRF trebuie să-și asume un proiect, să nu mai viseze că de anul viitor vom „rupe” prin Europa. Să mai lase vorbele goale cu promisiuni roz și să recunoască dezastrul pe care chiar Federația l-a creat. Va trebui să recunoaștem nivelul la care suntem și să o luăm de jos. Actuala națională nu mai are viitor în formula actuală, însă poate asigura o tranziție către ce se va putea pregăti peste cinci-șase ani. În jurul nucleului de jucători tineri, care ne-a făcut să visăm frumos anul trecut, se poate face o națională de subzistență, de tranziție, ca să nu ajungem chiar lângă Gibraltar, Andorra sau San Marino. Să nu avem așteptări pe termen scurt și să reconstruim în timp o echipă omogenă, cu jucători de viitor. Dar pentru asta trebuie ca Federația Română de Fotbal să vină cu un proiect. Este în stare să-l facă?
Spun asta de ani de zile. Federația trebuie să vină cu un proiect pe termen lung de dezvoltare a fotbalului românesc. Nu mai merge cu cârpeală. Ajungem tot mai jos în fotbal pentru că nu pregătim generațiile care vin. Ungurii au stat în anonimat câțiva ani, dar au recreat de la zero fotbalul lor. Au investit imens în baze, academii. Guvernul s-a implicat și nu doar la ei, în Ungaria. Uite că Guvernul maghiar investește în academii din România la Sepsi, dar și în Serbia și Croația... Ei caută talente peste tot și uite că s-au ridicat foarte mult. Noi ce facem? Ce investiții face guvernul nostru? Federația de ce nu se duce la prim-ministru cu un proiect? Întrebarea este dacă are un proiect.
Gheorghe Hagi
Două puncte trebuie să obțină naționala României în luna noiembrie, cu Norvegia și Irlanda de Nord, ca să nu retrogradăm în Liga C a Ligii Națiunilor.