Episodul al doilea al scenetei politice se referă la un așa-zis demers de suspendare a președintelui României, Klaus Iohannis. Mișcarea, care pare a fi numai una de imagine, fără șanse reale de a trece de votul Parlamentului, poate da, însă, naștere unei alte situații fără precedent în România. Asta, după ce candidatura Dianei Șoșoacă a fost invalidată de către Curtea Constituțională, în data de 5 octombrie, și după ce, la data de 6 decembrie 2024, tot Curtea Constituțională a anulat alegerile prezidențiale. Această a treia premieră poate fi constatarea tot de către Curtea Constituțională a unui conflict juridic de natură constituțională între Parlamentul României, pe de o parte, și președintele României, pe de altă parte, generat de o acțiune a Legislativului prin care se încearcă lipsirea de efecte juridice a unei hotărâri definitive și general obligatorii a Curții Constituționale.
Noțiunea de conflict juridic de natură constituțională a fost deja definită de către Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 53 din 28 ianuarie 2005, în sensul că „un conflict juridic de natură constituțională presupune acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe autorități își arogă puteri ori omisiunea unor autorități publice, constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care stau în competența lor”.
Pentru existența unui conflict juridic de natură constituțională, litigiile trebuie să se înscrie în definiția de mai sus, să creeze blocaje instituționale, să vizeze nu numai conflictele de competență (pozitive sau negative) născute între autoritățile publice, dar și orice situații conflictuale a căror naștere rezidă în mod direct din Constituție. De asemenea, conflictul trebuie să se refere numai la anumite autorități care pot apărea ca subiecte ale acestuia.
Toate aceste trăsături au caracter cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre ele este, ab initio, o cauză de respingere a sesizării conflictului juridic de natură constituțională.
Mandatul președintelui a fost stabilit în hotărârea prin care au fost anulate alegerile
Motivul invocat de către inițiatorii posibilului demers de declanșare a procedurilor de suspendare a lui Klaus Iohannis este aceea că mandatul de drept al acestuia a expirat la data de 21 decembrie 2024, după care Klaus Iohannis a rămas în funcție ilegal și cu încălcarea prevederilor Constituției.
În Constituție, la articolul 95 alineat 1, se prevede că „în cazul săvârșirii unor fapte grave prin care se încalcă prevederile Constituției, președintele României poate fi suspendat din funcție de Camera Deputaților și Senat, în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor, după consultarea Curții Constituționale. Președintele poate da explicații cu privire la faptele ce i se impută”.
Nu se pune problema că Parlamentul României nu ar avea competența constituțională de a suspenda din funcție președintele României. Problema este, însă, că lui Klaus Iohannis i se impută faptul că ar încălca prevederile constituționale referitoare la limitele în timp ale mandatului de președinte al României și că ocupă ilegal și neconstituțional funcția de președinte al României. Aceste acuzații, în mod concret, nu au temei juridic și nici politic, întrucât, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 32 din data de 6 decembrie 2024, prin care a fost anulat întregul proces electoral referitor la alegerile prezidențiale din anul 2024, instanța de contencios constituțional a statuat, la paragraful 22, că „având în vedere complexitatea și durata în timp a operațiunilor electorale necesare ulterior pronunțării prezentei hotărâri (reluarea întregului proces electoral pentru alegerile prezidențiale – n.red.), constată aplicabilitatea articolului 83 alineat 2 din Constituție, potrivit căruia președintele României în funcție exercită mandatul până la depunerea jurământului de către președintele nou ales”.
Motivele sunt doar politice, fără suport constituțional
Hotărârile Curții Constituționale, precum și considerentele care stau la baza emiterii acestor hotărâri, dar și întreaga motivare au caracter definitiv și sunt obligatorii pentru toate autoritățile publice ale statului român, inclusiv pentru președintele României, pentru Parlamentul României și pentru Guvernul României, și nu pot fi contestate, cu atât mai puțin anulate sau încălcate, de nicio autoritate publică.
În acest caz, conflictul juridic de natură constituțională poate fi sesizat, în situația în care Parlamentul declanșează procedurile de suspendare din funcție a lui Klaus Iohannis pe acest motiv, de către însuți Klaus Iohannis. Acest conflict juridic de natură constituțională va fi generat de faptul că Parlamentul României se află în conflict cu Președintele României, pe care vrea să-l suspende și să-l demită din funcție, drept sancțiune pentru că acesta pune în aplicare și respectă o hotărâre general obligatorie și definitivă pronunțată de către Curtea Constituțională.
Raportat la doctrina CCR, citată mai sus, acest act de suspendare reprezintă un conflict juridic de natură constituțională, deoarece el creează blocaje instituționale. Situația conflictuală care s-ar naște rezidă în mod direct din Constituție, adică din articolul 147, alineat 4, în care se statuează că „deciziile CCR se publică în Monitorul Oficial al României” și că „de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
Operațiunea poate rămâne fără obiect
Este adevărat că, cu prilejul unei alte suspendări a unui președinte al României – este vorba despre suspendarea din funcție a lui Traian Băsescu, din iulie 2012 -, Băsescu a sesizat Curtea Constituțională pentru a admite existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlamentul României, pe de o parte, și președintele României, pe de altă parte, conflict ivit ca urmare a acțiunii Legislativului de a dispune suspendarea din funcție a președintelui României de la acel moment.
Atunci, însă, s-a invocat faptul că acuzațiile aduse în actul de suspendare nu dovediseră că Traian Băsescu a săvârșit fapte grave de încălcare a Constituției, iar CCR a respins ca inadmisibilă cererea lui Băsescu de constatare a conflictului juridic de natură constituțională.
Lucrurile diferă, însă, foarte mult, atunci când se vor analiza motivele inițierii demersului de suspendare a lui Klaus Iohannis, anume acelea că ocupă ilegal funcția prezidențială, el nefăcând altceva decât să pună în aplicare o prevedere din Constituție, așa cum l-a obligat chiar Curtea Constituțională, prin Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024.
Astfel, este previzibil că, dacă Parlamentul va merge până la capăt cu această suspendare, chiar și în ciuda unui aviz consultativ negativ din partea CCR, în cazul în care este sesizată, să admită existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament și președinte, iar, pe cale de consecință, hotărârea Parlamentului de suspendare sau chiar referendumul de demitere organizat ulterior să rămână fără obiect.
Incertitudinea cu privire la alegerea unui președinte se prelungește cu încă cel puțin o lună
Există, evident, și posibilitatea să nu se întâmple nimic din toate acestea, CCR să nu fie sesizată sau, chiar dacă va fi sesizată, să respingă existența unui conflict juridic de natură constituțională în această situație. Atunci, lucrurile vor merge mai departe.
Demersul de suspendare a președintelui Klaus Iohannis este inițiat de către Partidul Oamenilor Tineri (POT), partid parlamentar. Ei vor să convoace Parlamentul într-o sesiune extraordinară, cu toate că sesiunea ordinară începe în data de 3 februarie 2025, pentru a declanșa oficial procedurile de suspendare. Conform regulamentului, Parlamentul se întrunește în sesiuni extraordinare, la cererea președintelui României, a Birourilor permanente sau a cel puțin unei treimi din numărul total al senatorilor și deputaților. Adică, dintr-un total de 464 de senatori și deputați, trebuie să semneze pentru cererea de convocare a sesiunii extraordinare 155 de parlamentari.
AUR, care s-a alăturat demersului POT, susține că a depus deja o cerere de convocare. Opoziția suveranistă, compusă din AUR, SOS România și POT, are 162 de parlamentari, adică cu 7 mai mulți decât minimumul necesar. În realitate, însă, ieri, listele conțineau doar semnăturile celor de la AUR și celor de la POT, la care s-au adăugat o semnătură de la SOS România și una de la… USR, aparținându-i deputatului USR Emanuel Ungureanu. Inițiatorii demersului de suspendare cer convocarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului pentru săptămâna 20 – 25 ianuarie 2025, în condițiile în care, repetăm, în data de 3 februarie 2025 începe sesiunea normală.
La articolul 95 din Constituție, se prevede că „propunerea de suspendare din funcție a președintelui României poate fi înaintată de cel puțin o treime din numărul total al deputaților și senatorilor și se se aduce, neîntârziat, la cunoștința președintelui”. De asemenea, se arată că „suspendarea se face prin vot al Parlamentului, cu votul majorității deputaților și senatorilor”. Adică, cu votul a 233 de parlamentari. AUR, SOS România și POT, în calitate de inițiatori, au 162 de parlamentari. Pentru ca suspendarea să treacă de votul Parlamentului, mai au nevoie de 71 de voturi. Ar putea să se alăture acestui demers și USR, cu cei 59 de parlamentari, dar nici așa nu este suficient. Ar avea 221 de voturi, lipsindu-le 12. Rămâne de văzut dacă USR se va coaliza cu partidele „extremiste” în această aventură.
Pe calendar, dacă se va reuși convocarea sesiunii extraordinare, asta nu înseamnă că se va da și votul pentru suspendare, După inițiere, trebuie solicitat și așteptat avizul consultativ al CCR. Dacă se sesizează existența unui conflict juridic de natură constituțională, trebuie așteptată și decizia referitoare la acest aspect. În caz că nu, atunci tot mai trece cel puțin o săptămână până la vot. Cel mai probabil votul va avea loc după începerea sesiunii ordinare, iar, cu toate procedurile necesare, plenul s-ar putea reuni în 10 februarie.
Presupunând că demersul inițiat de opoziția suveranistă ar avea succes și, cu sprijinul USR și al altor parlamentari de la putere, suspendarea ar trece de Parlament, trebuie făcut încă un pas esențial care să încheie operațiunea. Adică, în 30 de zile de la data suspendării, trebuie să fie organizat un referendum național pentru demiterea din funcție a președintelui României. Asta ar însemna că românii vor putea fi chemați la urne, cel mai devreme, duminică 9 martie 2024.
Potrivit articolului 97 din Constituție, referitor la vacanța funcției prezidențiale, „în termen de 3 luni de la data la care a devenit vacantă funcția de președinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou președinte”. Trei luni din 9 martie înseamnă 9 iunie. Ca să se integreze în acest calendar, Guvernul ar trebui să organizeze primul tur al alegerilor prezidențiale în data de 8 iunie 2025, în loc de 4 mai 2025, așa cum ar trebui dacă nu ar exista suspendarea, iar cel de-al doilea tur să aibă loc duminică 22 iunie 2025, în loc de 18 mai 2025, cum a fost stabilit la nivelul Coaliției.
Costuri imense care vor fi suportate de la bugetul de stat pentru acest „spectacol”
Demersul opoziției suveraniste are și o fractură logică. AUR, SOS România și POT susțin că Klaus Iohannis ocupă ilegal funcția și că este un simplu cetățean, începând cu data de 21 decembrie 2024, uzurpând cea mai înaltă demnitate în stat. De asemenea, mai susțin că nu recunosc constituționalitatea Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, prin care mandatul lui Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni a fost stabilit a se încheia odată cu depunerea jurământului de către președintele nou ales. Cu alte cuvinte, opoziția suveranistă vrea să-l suspende pe Klaus Iohannis dintr-o funcție în care, în retorica ei, nu se mai află și, de asemenea, vrea să ceară poporului să-l demită pe același Klaus Iohannis prin vot dintr-o funcție pe care, în același context logic, nu o mai deține din 21 decembrie 2024.
Prin demersul de suspendare, AUR, SOS România și POT nu fac altceva decât să recunoască constituționalitatea Hotărârii CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 prin care, pe de o parte, s-au anulat alegerile prezidențiale de anul trecut, și, pe de altă parte, că, de fapt, mandatul prelungit al lui Klaus Iohannis la Cotroceni este legal și constituțional.
Un alt aspect care trebuie luat în calcul atunci când vorbim despre demersul de suspendare și de demitere a lui Iohannis constă în faptul că alegerile prezidențiale din anul 2024 au costat bugetul de stat 1,4 miliarde de lei. Aceste costuri au acoperit organizarea ambelor tururi de scrutin. Referendumul de demitere a președintelui echivalează, din punct de vedere al efortului bugetar, cu un tur al alegerilor prezidențiale. Trebuie constituit Biroul Electoral Central, birourile electorale județene, birourile electorale municipale și de sectoare și Biroul Electoral pentru Secțiile din Străinătate. Trebuie angajat și plătit personalul tehnic și auxiliar de la nivelul secțiilor electorale, trebuie tipărite buletinele de vot, fabricate ștampilele etc. Asta înseamnă jumătate din bugetul pentru alegerile prezidențiale, adică 700.000.000 de lei. Spre exemplu, alegerile parlamentare din data de 1 decembrie 2024 au costat 878.103.000 de lei.
Dacă referendumul trece și Iohannis este demis, afacerea reprezintă un cost suplimentar de 700.000.000 de lei pentru stat. Dacă referendumul nu trece, statul rămâne cu o „gaură de 700.000.000 de lei (140 de milioane de euro). După referendumul de demitere, trebuie organizate alegerile prezidențiale, care vin cu un nou cost de 1,4 milioane de lei. Cu alegerile prezidențiale anulate de anul trecut, ar însemna un efort bugetar total de 3,5 miliarde de lei (700 de milioane de euro).
Iar costurile ar putea fi și mai mari. Ne amintim că rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale anulate anul trecut, după anunțarea clasării pe primul loc a lui Călin Georgescu, au avut ca efect imediat intrarea Bursei în „roșu”. A revenit pe „verde” abia după ce CCR a anulat alegerile. Din nou, Bursa a intrat în „roșu” când Marcel Ciolacu a anunțat că PSD a decis să rămână în Opoziție. Și-a revenit, după ce PSD a reconsiderat chestiunea și a reintrat la guvernare. Cum va reacționa Bursa în caz de suspendare și demitere a lui Klaus Iohannis este greu de anticipat.