„Tăcerea este, prin definiție, o absență - absență de voce, absență de opinie, absență de viață. Ea începe atât de subtil, încât nici măcar nu o observăm. Ne retragem sau ne reținem gândurile reale din conversație și le înlocuim cu ceea ce ne imaginăm că vor alții să audă. Dar fiindcă ne abținem să vorbim și nu creăm spații suficient de sigure pentru ca oamenii să-și împărtășească gândurile, pierdem acea idee genială sau ratăm avertismentul care ar fi salvat viitoarele dureri de inimă și de cap. Tăcerea înseamnă, de asemenea, să fiți nevoiți să vă țineți gura pentru a păstra pacea. Să vă alegeți cuvintele pentru a atrage doar cantitatea de reacții negative pe care o puteți suporta în prezent. Să jucați rolul care vi se oferă, mai degrabă decât cel pe care vi-l doriți”, notează Elaine Lin Hering în deschiderea unei pledoarii închinate tăcerii.
În siajul negației
Facem loc expunerii: „Tăcerea este atunci când nu sunteți invitați sau nu vi se permite să intrați în conversație - pentru că nu aveți loc, nu sunteți bineveniți sau nu sunteți considerați demni de a vorbi. Tăcerea înseamnă să vi se spună să tăceți și să păreți amabili sau să vi se dea de înțeles că singurul motiv pentru care sunteți încă aici este pentru că oamenii nu s-au decis să vă lase să plecați. Este, de asemenea, atunci când nimeni nu s-a gândit să vă invite, iar vouă nu v-a trecut prin minte că ați putea cere asta. Tăcerea este atunci când nu mai este suficient aer în încăpere pentru că perspectivele, personalitățile și prioritățile celorlalți au aspirat deja toată energia. Este suprapunerea vocilor care nu o includ pe a voastră și epuizarea care vă cuprinde așteptând zadarnic oportunitatea de a scoate un cuvânt”.
Fel de fel de tăceri
Mai departe: „Tăcerea este atunci când decideți că ideea voastră nu merită rostită cu voce tare pentru că vocile din capul vostru v-au spus deja că este o prostie - așa cum obișnuiau să vă spună cândva și copiii, la școală. Este alegerea de a nu dezvălui informații și de a nu împărtăși opinii pentru că nu merită energia, efortul sau rezultatele. Tăcerea înseamnă să ascundem părți din noi înșine deoarece nu sunt acceptabile pentru ceilalți. Înseamnă să distorsionăm cine suntem cu adevărat și să ascundem cine am fost meniți să fim, pentru ca alți oameni să nu fie nevoiți să se confrunte cu un disconfort pe care nu îl doresc. Este negarea propriei noastre demnități pentru ca altcineva să poată face ce vrea. Tăcerea înseamnă să vreți să creați un spațiu în care oamenii să se simtă în siguranță și să vrea să vorbească, deși nu îi puteți convinge să o facă”.
Alegerile, obturate de tăcerile-reflex
Mai mult: „Înseamnă să spuneți că diversitatea, echitatea și incluziunea fac parte din ADN-ul nostru, dar să nu aveți nicio idee despre cum să creați acel bagaj genetic. Înseamnă să vreți să faceți ceea ce trebuie, dar să constatați că tot ceea ce încercați este greșit. Tăcerea înseamnă mesajele pe care le-am internalizat cu privire la ceea ce este adecvat, acceptabil sau bun - mesaje învățate de-a lungul vieții noastre pe baza lucrurilor pe care le-am văzut, le-am auzit și pentru care am fost recompensați. Adesea, tăcerea este calea de minimă rezistență. Prea adesea, ea pare singura cale. Obiceiurile noastre legate de tăcere sunt atât de reflexe, încât uităm că putem totuși alege. Când ați învățat să trăiți cu tăcerea, uitați alternativa a ceea ce ar putea fi”.
Trezirea conștiinței
Dincolo de neajunsurile pe care ți le pot provoca tăcerile prelungite, există, iată, și beneficii ale momentelor de liniște absolute: „Există un proverb: vorba-i de argint, tăcerea este de aur. Cercetătorii au urmărit rădăcinile acestei cimilituri până la scrierile arabe din secolul al IX-lea, unde vorba și tăcerea sunt legate pentru prima dată de valoarea monetară. Și nu există nicio îndoială că atât înțelepciunea veche, cât și practica modernă promovează beneficiile tăcerii. Tăcerea rămâne un fir comun în majoritatea practicilor religioase și spirituale. Practica hindusă numită mauna este un jurământ de a nu vorbi deloc pentru o perioadă, spre a reduce mintea la tăcere. Călugării budiști apreciază tăcerea ca modalitate de a practica vorbirea corectă și nonviolența. Atât Biblia, cât și Coranul subliniază importanța tăcerii și avertizează asupra pericolelor pe care le reprezintă o limbă prea slobodă. Tăcerea este cea care face posibilă trezirea conștiinței”.
Vindecarea creierului
Aproape de încheiere: „Studiile arată că activitatea realizată în liniște necesită o încărcătură cognitivă mai mică și are ca rezultat un nivel de stres mai scăzut decât activitatea cu zgomot de fond. Două minute de liniște pot reduce tensiunea arterială și pot crește circulația sângelui în creier. Imke Kirste, expert în biologie regenerativă la Universitatea Duke, a descoperit că două ore de liniște pe zi au stimulat dezvoltarea celulelor în hipocampul șoarecilor, regiunea creierului aflată în legătură cu învățarea, memoria și reglarea emoțională. Neurologii privesc aceste descoperiri cu optimism, din perspectiva utilizării terapeutice a tăcerii pentru vindecarea creierului uman de leziuni”.
„Tăcerea înseamnă să ascundem părți din noi înșine deoarece nu sunt acceptabile pentru ceilalți. Înseamnă să distorsionăm cine suntem cu adevărat”, Elaine Lin Hering
„Tăcerea este negarea propriei noastre demnități”, Elaine Lin Hering