Partidele româneşti şi-au făcut prostul obicei să încerce să câştige capital electoral vorbind întruna despre autostrăzile pe care au de gând să le facă în timp-record. Subiectul autostrăzilor a devenit o temă electorală din 2004, partidele întrecându-se în promisiuni până dincolo de pragul neruşinării, recurgând la minciuni sfruntate cu reţele de autostrăzi care, dacă ar fi realizate, bieţii pietoni nu ar mai avea loc să se deplaseze pe teritoriul patriei.
În decembrie 2004, liberalii lui Călin Popescu-Tăriceanu şi democraţii lui Traian Băsescu intrau la braţ la guvernare în cadrul Alianţei Dreptate şi Adevăr. Cât adevăr a fost în promisiunile lor s-a văzut în ceea ce priveşte autostrăzile. Până la finele lui 2008, s-au angajat să finalizeze autostrada Transilvania, care nici măcar acum nu este gata, şi autostrada Soarelui, devenită utilizabilă până la Constanţa abia din noiembrie 2012. Totodată, se angajau să demareze lucrările pe coridorul IV paneuropean astfel încât să se circule pe autostradă de la Constanţa la Nădlac, trecând prin Bucureşti, Piteşti, Sibiu şi Deva. Moldovenilor li s-a fluturat prin faţa ochilor şi începerea autostrăzii Bucureşti-Focşani-Albiţa, traseu deservit şi până în ziua de azi de E85, drum cu o reputaţie sinistră din punct de vedere al siguranţei rutiere. Liberalii, care au guvernat până în 2008, s-au ferit atunci să mai arunce cu promisiuni prea mari în acest domeniu, însă Radu Berceanu şi Adriean Videanu, la prezentarea programului PDL pentru transporturi, au promis cu seninătate că, în 2008-2012, vor face nu mai puţin de 1.300 de kilometri de autostradă. Dimensiunile lipsei de pudoare sunt flagrante dacă se face o comparaţie cu kilometrii de autostradă pe care-i avem astăzi, undeva la 750. În 2008, social-democraţii au fost mai modeşti promiţând „doar” 1.000 de kilometri. Cum PDL şi PSD au ajuns să guverneze împreună în cadrul primului cabinet al lui Emil Boc, şi-au contopit minciunile în programul de guvernare pe care şi l-au asumat împreună în faţa Parlamentului, iar rezultatul a fost năucitor. Se promitea autostradă de la Constanţa la Nădlac, cu excepţia porţiunii Piteşti-Sibiu care urma să fie finalizat în 2014, finalizarea tronsoanelor Târgu Mureş- Borş (254 km), Bucureşti-Comarnic (110 km) şi începerea lucrărilor la autostrăzile Ploieşti-Focşani-Săbăoani (248 km), Târgu Mureş-Iaşi (300 km), Bucureşti-Alexandria-Craiova (170 km) şi la o autostradă Lugoj-Caransebeş-Orşova-Drobeta Turnu Severin-Craiova-Calafat). Promisiunile făcute atunci au reprezentat apogeul minciunilor politice în ceea ce priveşte infrastructura de transport. Când PDL a rămas singur la guvernare în 2009, au menţinut toate promisiunile deşi într-un an nu făcuseră nimic, iar criza economică se apropia de vârf, singurul pas înapoi fiind acela că pentru Lugoj-Calafat îşi propuneau doar realizarea studiului de fezabilitate. Din eşecul lamentabil al democrat-liberalilor, cei de la USL nu au învăţat decât foarte puţin, astfel că şi ei au promis şoferilor că vor merge prin România ca-n poveşti, iute ca gândul. Astfel, guvernul Ponta rezultat din alegerile din decembrie 2012 promitea că până în 2016, batalioanele de „drumari” români vor trece Carpaţii cu autostrăzile Comarnic-Braşov şi Piteşti-Sibiu, promisiune rizibilă dacă nu ar arăta incompetenţa stridentă a guvernanţilor.
În 2012, PDL s-a prezentat la alegeri sub umbrela Alianţei România Dreaptă, iar după o guvernare care a impus măsuri dure de austeritate pentru populaţie, democrat-liberalii au avut un moment de decenţă şi nu au mai promis în programul electoral autostrăzi cu miile de kilometri, mărginindu-se doar la câteva generalităţi în ce priveşte infrastructura.
În palmaresul guvernării Ponta se înscrie şi recordul de a fi cabinetul în timpul căruia numărul de kilometri de autostradă nu doar că nu a crescut, ci a scăzut, după ce o porţiune din autostrada Sibiu-Orăştie s-a surpat. Victor Ponta a inaugurat-o cu câteva zile înaintea turului II al alegerilor prezidenţiale din 2014 pentru ca după un an să fie închisă. Totuşi în 2015, Ponta avea îndrăzneala să legea subiectul Centenarului de autostrăzi: „2018, un an simbolic 100 de ani... priorităţile sunt să legăm provinciile istorice”. Astfel, s-a ajuns ca în ianuarie 2018, liderul comunităţii maghiare, Kelemen Hunor, să atenţioneze politicienii români că, după 100 de ani de România Mare, ar fi bine totuşi ca Marea Unire să fie funcţională. „Bucureștiul este singura capitală europeană care nu este legată de nicio altă capitală europeană printr-o autostradă. Dacă ne uităm în țară, Capitala nu este legată prin autostrăzi de zonele istorice”, spunea Kelemen la instalarea guvernului Dăncilă. Alegerile din 2016 au adus în competiţie un nou set de promisiuni care, până acum, nu au fost onorate. Programul de guvernare propus de PNL-ul Alinei Gorghiu nu mai conţinea niciun fel de termene clare şi menţiona doar proiectele despre care se discută de atâţia ani: Sibiu-Piteşti, Iaşi-Târgu Mureş. În schimb, programul PSD, adevărată „Evanghelie după Dragnea” a celor trei cabinete social-democrate succesive, conţine deja mai multe promisiuni neonorate: centura Bucureştilor trebuia finalizată în acest an şi trebuiau începute lucrările la Sibiu-Braşov şi Comarnic-Braşov. În ce priveşte demararea lucrărilor la Târgu Mureş-Iaşi în 2019, şansele ca acest lucru să se producă sunt aproape nule întrucât în ianuarie a fost reziliat contractul pentru singurul tronson contractat până acum.