Citesc că ministrul Finanțelor a declarat că speră că economia va începe să-și revină din criză în maximum două luni. Florin Cîțu crede că deși este o scădere puternică, totuși nu este atât de rea „cum cred unii”. Nu același lucru îl cred însă cei mai reputați economiști ai lumii, care se păstrează mult mai rezervați în a anunța deja „o revenire puternică”. Ba chiar unii vorbesc de o curbă în „U” (o depresiune economică) și nicidecum în „V” (o revenire pe atât de rapidă, pe cât este căderea).
Mult mai severă decât recesiunea economică, depresiunea este forma extremă de cădere a economiei, caracterizată de creșterea abruptă a șomajului, restricționarea creditării, restrângerea majoră a producției industriale, înghețarea investițiilor, hiperinflație, reducerea masivă a schimburilor comerciale, reducerea cererii de mărfuri și servicii, scăderea cifrelor de afaceri și a profitabilității, majorarea costurilor de producție, reducerea nivelului de trai al populației, producerea de numeroase falimente atât în rândul firmelor, cât și în rândul băncilor. Cu excepția falimentelor bancare, nu vă sună cumva deja cunoscut?
Din păcate, contracția rapidă a activității economice (și prin urmare și a bunăstării economice) cauzată de pandemia COVID-19 ar putea să ne pedepsească pe toți mult mai dur decât ne-am fi gândit inițial. Pe măsură ce guvernele de pretutindeni pun bariere stricte mobilității oamenilor și mărfurilor, iar consumatorilor li se face tot mai frică să-și cheltuiască banii care devin din ce în ce mai puțini, economia poate fi aruncată într-un abis din care revenirea ne-ar putea lua ani întregi. Nici dacă ar dori, publicul larg nu-și poate cheltui banii, pentru că este îndemnat sau chiar forțat să stea acasă. Nici dacă ar mai dori, comercianții nu mai pot ajunge la clienții lor, iar multe dintre magazine nici nu mai primesc marfă de la furnizori. Trăim o contracție rapidă a activității economice și, prin urmare, și a bunăstării. Atât timp cât accentul referitor la sănătatea publică este pus pe distanțare socială, autoritățile nu vor dori oricum ca oamenii să se aventureze să iasă afară.
Guvernele lumii aplică măsuri fără precedent pentru atenuarea declinului, de teama că o recesiune globală, care azi a devenit sigură, să nu izbucnească într-o criză și mai profundă. Este însă foarte important ca factorii de decizie să recunoască și limitele intervențiilor lor. Economistul Mohamed A. El-Erian spune că politicile reprezentate de rabat fiscal, împrumuturi cu dobândă redusă sau refinanțare ieftină pentru ipotecă nu îi vor convinge pe oameni să-și reia activitatea economică normală, dacă în continuare se tem pentru propria sănătate. Prioritatea imediată rămâne, desigur, planul de sănătate publică și care vine cu măsuri (distanțare socială, autoizolare) ce sunt fundamental incompatibile cu modelul de business în care economiile lumii moderne sunt conectate între ele. Cât privește severitatea și durata crizei economice, toate vor depinde de succesul planului de sănătate, de a identifica și de a limita răspândirea virusului, de a trata bolnavii și de a spori imunitatea populației. Amploarea impactul economic va depinde în mare parte și de reacția publicului la această boală și la acest plan. Reacția publică ar putea permite ca boala să se răspândească mai rapid și mai extins sau ar putea crea costuri inutile.
O analiză semnată de expertul firmei Deloitte în prognoză economică Daniel Bachman arată că pandemia COVID-19 va afecta economia globală în trei moduri principale. În primul rând, prin impactul direct asupra producției. Producția chineză a fost deja afectată în mod substanțial de închiderea fabricilor din provincia Hubei și din alte zone. Multe țări europene încep să simtă, de asemenea, un impact direct, deoarece autoritățile lor au instituit măsuri similare. Încetinirea din China are efecte asupra exportatorilor în China. Cele mai mari surse de importuri din China sunt Coreea, Japonia, alte țări asiatice, dar și Uniunea Europeană, potrivit Băncii Mondiale.
Apoi, apar perturbări grave în lanțurile de aprovizionare și piețele de mărfuri. Multe firme producătoare se bazează pe schimburile comerciale din țările afectate de pandemie, la fel cum multe companii se bazează pe vânzările din China pentru a-și îndeplini obiectivele financiare. Dr. Bachman spune că încetinirea activității economice și restricțiile de transport în țările afectate vor avea impact asupra producției și rentabilității unor companii globale. Pentru firmele care se bazează pe mărfuri din regiunile afectate și care nu sunt capabile să schimbe cu ușurință sursa de aprovizionare, dimensiunea impactului poate depinde de cât de repede se diminuează focarul. Întreprinderile mici și mijlocii au dificultăți și mai mari în a supraviețui perturbării aduse în piață. Firmele care se ocupă cu transportul de persoane și cele din turism au pierderi masive, probabil de nerecuperat.
Nu în cele din urmă, se produce un impact financiar asupra firmelor și piețelor financiare. Întreruperile temporare ale activităților economice pun o mare presiune pe firme, în special asupra celor cu lichidități reduse. Brokerii piețelor financiare pot sau nu să anticipeze sau să înțeleagă corect care sunt firmele vulnerabile. Crește considerabil riscul investițiilor financiare: jucători-cheie ai pieței financiare pot adopta decizii cu privire la investiții care nu sunt profitabile în condițiile actuale. Asta duce la slăbirea încrederii în instrumentele și piețele financiare. Potrivit lui Bachman, o posibilitate ceva mai verosimilă este reprezentată de o scădere semnificativă a piețelor de capital propriu și a piețelor de obligațiuni corporative, investitorii preferând să dețină titluri de stat (în special trezoreriile SUA), ca urmare a incertitudinii create de pandemie.
Una peste alta, așa cum spunea recent secretarul general al ONU, Antonio Guterres, izbucnirea pandemiei și impactul ei economic sunt cel mai mare test pe care trebuie să-l treacă umanitatea de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. Iar un economist de la Harvard aprecia că „deja se conturează ca fiind cea mai adâncă prăbușire a economiei globale din ultimii 100 de ani”. „Mama tuturor crizelor financiare”.
Este deci foarte posibil ca economia globală să nu poată evita un scenariu sumbru, unul care seamănă mult mai mult cu o depresiune economică decât cu o recesiune. Să sperăm însă că nu va fi așa. Știți, doar, vorba: speranța moare ultima!