URMUZ VA FI NUMELE SĂU deschide o posibilă ușă înspre atelierul de creație al unuia dintre precursorii avangardei artistice a secolului XX: Urmuz („pseudonim propus într-o bună zi de Tudor Arghezi de 5 ori și respins de Demetru Demetrescu-Buzău de 4 ori”). Un rebel, un temerar, un pasionat al muzicii, Urmuz ocupă un loc singular în literatura română, iar spectacolul prezentat de Teatrul Dramaturgilor Români în anul în care se împlinește un secol de la moartea autorului „paginilor bizare” este un omagiu adus celui care „s-a lăsat sedus de tentațiile imposibilului și fermecat de ispitele lui zero”.
„Urmuz a fost prieten cu actori care i-au făcut cunoscute scrierile prin cafenele din București încă înainte de Primul Război Mondial. Spectacolul deschide o posibilă ușă înspre laboratorul acestor prime spectacole de avangardă din mișcarea teatrală românească. Urmuz a fost un mare meloman și autorul unor sonate și simfonii. Spectacolul beneficiază de participarea extraordinară a lui Iosif Ion Prunner care cântă la pian, printre altele, primele patru portative dintr-o sonată, singurele care s-au păstrat din opera de compozitor a grefierului.” (Gavriil Pinte)
„Bun sau admirabil sunt epitete pentru literatura obişnuită. Creaţiilor lui URMUZ nu li se potriveşte decât calificativul unic. Uluitoarea lui apariţie în literatura noastră a uimit pe toţi şi a zăpăcit pe cei mai mulţi.” (Vasile Voiculescu)
Din distribuție fac parte: Voicu Aaniței, Andrei Dumitrescu, Felicia Gozman Pinte, Crina Zvobodă, Claudiu Maier, Mircea Constantinescu, Emanuel Cifor
Regie: Gavriil Pinte; Scenografie: Roxana Ionescu; Documentare: Cristina Enășescu; Traduceri: Hermine Fierbințeanu; Light design: Andrei Marin; Grafică video: Marcel Pomian; Concepție muzicală: Iosif Ion Prunner