Piesa lui Mike Bartlett vorbește despre iubire și despre puterea noastră de a înțelege formele și complexitatea acestui sentiment. Mai presus de toate însă, Cock aduce în fața noastră o serie de întrebări esențiale. Avem curajul să fim, cine suntem cu adevărat? Avem îndrăzneala de a ne trăi propriul adevăr? Suntem în stare să ne asumăm alegerile și să ieşim din zona de confort ?
Protagoniştii premierei declarau :
Tudor Cucu Dumitrescu : „Cock este un spectacol curajos. Seară de seară textul lui Bartlett îmi oferă senzația că fac parte dintr-un eveniment important.”
Cristian Neacşu : “Cock este un text contemporan. Este vorba despre iubire si decizii. Despre asumare, despre confuzie, despre numeroasele posibilități în care-ti poti trai viitorul. Si cel mai important despre identitate, despre dorinta de a fi înţeles si nu judecat.
John contine toate astea. Le duce în spate. El nu vrea sa rănească pe nimeni, dar o face .
E o provocare sa joci un asemenea personaj care trăiește o ora si jumatate toate lucrurile enumerate mai devreme. Si este mai ales epuizant. Acest spectacol este un checkpoint în cariera.”
Ioana Niculae : „Piesa vorbește mai ales despre dragoste. Despre asta cred că este vorba în acest spectacol: despre iubire, despre multiplele ei forme, despre cum în iubire nu sunt diferenţe, indiferent cui îi este ea adresată şi nu se concentrează, deci, pe sexualitate şi diferențele dintre noi, ci tocmai pe ceea ce ne apropie.”
Cătălin Frăsinescu : “Nu renunți la un copil pentru că este "altfel". Dacă alți oameni trăiesc altfel, nu înseamnă că ei nu au voie să își ducă viața. Părinții să aibă o relație plină de răbdare, de îngăduință și să-și cunoască copilul. Fii în continuare un tată bun, o mamă bună”
Societatea contemporană se schimbă cu rapiditate, iar teatrul contemporan are datoria de a aduce în fața spectatorilor problemele cu care aceasta se confruntă. Astfel, identitatea de gen este astăzi un subiect extrem de actual, care necesită o abordare corectă, pe măsura complexității lui. Spectacolul Cock aduce în prim plan triunghiul dramatic de relaționare, în care ne-am aflat fiecare dintre noi, asumându-ne, de cele multe ori inconștient, unul dintre cele 3 roluri: victimă, salvator sau persecutor.
Construit într-o structură cinematografică, spectacolul împletește lupta și suferințele personajelor, cu situațiile comice, într-un ritm alert, ce-l va face pe spectator să rămână implicat până la final.
Să lupți / să renunți? Să accepți / să refuzi? Să pleci / să rămâi? Răspunsul rămâne a fi dat de fiecare spectator.