Consiliul Concurenței a lansat, recent, în dezbatere publică, varianta preliminară a „Studiului privind serviciile medicale furnizate în regim de telemedicină, ca o componentă a transformării digitale”, care cuprinde și o serie de recomandări pentru a crește gradul de accesibilitate al acestor servicii, facilitând, astfel, interacțiunea pacienților cu sistemul medical.
„Acest studiu include în analizele sale evoluția serviciilor medicale la distanță precum și a celor de telemedicină, așa cum au fost reglementate legislativ. Deși legislativ sunt reglementate distinct, în esență, consultația la distanță, așa cum a fost implementată, face parte din serviciile de telemedicină și reprezintă un tip de interacțiune medic-pacient similar teleconsultației”, se arată în documentul care analizează dezvoltarea activității de telemedicină la nivel național, în perioada 2020-2022.
Activitate impulsionată de pandemie
Practicarea telemedicinei în România a început timid, cu proiecte-pilot în sistemul public, implementate în anul 2018, iar în sistemul privat, în anul 2019, dar a fost impulsionată de necesitatea de a furniza servicii medicale la distanță în timpul pandemiei COVID-19 (de exemplu, pentru monitorizarea la distanță a stării de sănătate a pacienților infectați cu SARS-CoV-2).
Însă, odată cu încetarea stării de alertă, în aprilie 2022, decontarea consultațiilor la distanță a fost limitată doar la afecțiunile cronice, bolile cu potențial endemoepidemic care necesită izolare și la serviciile furnizate de psihologi și logopezi. Ca urmare, în ultima perioadă, s-a înregistrat o scădere drastică a consultațiilor în regim de telemedicină.
Ponderea consultațiilor de telemedicină decontate în totalul consultațiilor decontate a variat de la un maxim de 25% în noiembrie-decembrie 2020, stabilizându-se ulterior la 6-8% lunar până în ianuarie 2023. Numărul maxim de consultații de telemedicină decontate într-o lună a fost atins în noiembrie 2020 (1,3 milioane).
Telemedicina este un domeniu cu un potențial de dezvoltare semnificativ, generat în principal de nevoia de a crește gradul de prevenție la nivelul pacienților, dar inhibat de inegalitățile în ceea ce privește gradul de acces al populației la servicii medicale și de insuficiența personalului medical.
„La nivel european, creșterea numărului de bolnavi cu afecțiuni cronice este o altă cauză care stă la baza dezvoltării telemedicinei, monitorizarea afecțiunilor cronice fiind unul din tipurile de consultații medicale potrivite telemedicinei. Deși România a înregistrat în ultimii 10 ani o ușoară scădere a acestui indicator, numărul bolnavilor cronici este unul mare, cu o pondere de aproximativ 20% în totalul bolnavilor peste 16 ani, acest factor fiind un potențial accelerator al telemedicinei și la nivel național”, se precizează în studiu.
În contextul dezvoltării tehnologice actuale, telemedicina a devenit o necesitate, care completează serviciile medicale tradiționale, subliniază Consiliul Concurenței, însă, pentru derularea sa în condiții optime, sunt necesare investiții specifice.
Privații au investit în hardware și software, la stat se face telemedicină pe telefon
Pentru ca o unitate medicală să poată furniza de servicii de telemedicină, ea trebuie să aibă în vedere, în general, asigurarea a trei componente: hardware, software și serviciile medicale în sine, spun autorii studiului.
Însă, felul în care unitățile medicale au abordat telemedicina a fost diferit, la nivel național, în general după forma de proprietate, publică sau privată: „Din perspectiva problemelor întâmpinate la nivelul sistemului public de sănătate, în procesul de implementare și/sau prestare de servicii de telemedicină, s-a evidențiat lipsa echipamentelor hardware și software adecvate pentru derularea consultațiilor prin telemedicină, adică lipsa unei platforme specifice serviciilor de telemedicină și a infrastructurii tehnologice necesare”.
Mai exact, clinicile private au investit în componente IT adecvate pentru acordarea de servicii medicale la distanță, în timp ce medicii de la stat au fost nevoiți să se folosească de ce aveau deja la îndemână: telefonul.
„Astfel, pentru unitățile medicale publice care, în general, nu au beneficiat de investiții în componente hardware și software adecvate telemedicinei, aceste servicii au fost oferite preponderent telefonic. Adoptarea în creștere a smartphone-urilor și a internetului în rândul populației țării a permis această abordare, permițând inclusiv transmiterea electronică a rețetelor, aceste aspecte stimulând dezvoltarea telemedicinei.
În același timp, însă, majoritatea unităților medicale private (clinici și/sau platforme) au investit în partea de hardware și/sau software, ceea ce le-a permis o abordare mult mai variată.
De exemplu, unele unități medicale private care furnizează aceste servicii au ales să investească într-o platformă proprie, definită după propriile criterii, altele au ales să încheie contracte cu unele platforme media disponibile, cum ar fi: Skype, Microsoft Teams, Zoom ș.a., pentru a-și asigura interfața de comunicare cu pacienții sau pur și simplu au utilizat telefoanele pentru consultații sincrone sau asincrone (fără prezența simultană a medicului și pacientului)”, se arată în studiul publicat de Consiliului Concurenței.
Medicul trebuie să se bazeze exclusiv pe simptomele descrise de pacient
De altfel, lipsa dotărilor necesare unor astfel de servicii este una dintre principalele cauze ale renunțării la telemedicină în unitățile medicale de stat.
Din cele 81 de unități medicale publice care au participat la studiu, doar 32 au practicat și/sau practică telemedicina, iar opt dintre acestea nu mai furnizează astfel de servicii în prezent.
„Principalele cauze, identificate de respondenți, care au stat la baza deciziei de a nu practica/nu mai practica telemedicina au fost legate de lipsa dotărilor corespunzătoare necesare unor servicii de telemedicină de calitate, precum o platformă dedicată, echipamente și tehnologii. (...) Astfel, cu toate că în cadrul unităților medicale sunt numeroși medici deschiși oferirii de consultații medicale în regim de telemedicină, în situația în care nu există o infrastructură tehnologică adecvată, aceste consultații se desfășoară cu dificultate, iar calitatea lor poate fi afectată. Un exemplu în acest sens este cel al teleconsultațiilor, atunci când tehnologia folosită în cadrul unităților medicale este una învechită, astfel încât în majoritatea cazurilor consultațiile la distanță sunt realizate telefonic. Serviciul medical, în acest caz, este limitat, evaluarea medicului bazându-se exclusiv pe simptomatologia descrisă de pacient”, relevă analiza.
Cu ce probleme s-au confruntat medicii și pacienții
În urma analizei făcute de autoritatea de concurență din România, pe baza datelor furnizate de cele 130 de clinici și spitale, au fost identificate disfuncționalități referitoare la serviciile medicale furnizate prin telemedicină.
Astfel, pacienții au menționat, ca disfuncționalități specifice: „probleme de natură tehnică (dificultăți în încărcarea sumelor prin card bancar, dificultăți în încărcarea documentelor în dosarul electronic); solicitări de suport/informații legate de utilizarea platformei; durata redusă a unei ședințe; răspunsul în sine (spre exemplu: cazul specific nu poate fi rezolvat complet online, necesită și evaluare fizică); timpul de răspuns pentru consultațiile asincrone ș.a.”.
Din perspectiva medicilor, telemedicina a ridicat probleme de genul: „dificultăți de natură tehnică (dificultăți în apelarea pacientului prin apel audio sau video) sau solicitări de suport/informații legate de utilizarea platformei; unii medici consideră că prezența fizică a pacientului este necesară în orice circumstanță”. Totodată, specialiștii Consiliului Concurenței precizează că anumite specializări medicale „sunt considerate a nu fi pretabile telemedicinei”.
Cele mai solicitate specialități pentru servicii de telemedicină au fost diabetul zaharat, nutriția și bolile metabolice, medicina de familie, psihologia, medicina muncii, psihiatria, alergologia și imunologia clinică, endocrinologia și reumatologia.
Crearea unei platforme integrate la nivel național
În acest context, Consiliul Concurenței recomandă „realizarea unei platforme integrate la nivel național, pe care orice medic aflat în situația de a trata un anumit pacient să o poată accesa, pentru a cunoaște istoricul medical al acestuia și evoluția stării sale de sănătate, deoarece același pacient poate fi în situația de a schimba unități de tratament, în funcție de afecțiunile care se acutizează sau de limitele de tratament ale spitalelor. În acest fel, analizele făcute pacienților de-a lungul timpului sau pe o perioadă prestabilită, considerată relevantă, de exemplu ultimii 5-10 ani, ar putea fi disponibile pe o platformă comună tuturor medicilor care îi tratează la un moment dat, indiferent dacă sunt medici de specialitate, de familie sau din medicina de urgență”.
Platforma ar fi accesibilă atât specialiștilor din sistemul public de sănătate, cât și celor din sistemul privat, respectând prevederile privind protecția datelor personale (accesul fiind permis, de exemplu, în baza unui cod compus din codul numeric personal al pacientului și o parolă deținută de pacient sau cod generat de sistem și transmis pe telefonul personal al pacientului).
Terminale pe model francez, în zonele defavorizate
Consiliul propune, de asemenea, înființarea unor terminale destinate telemedicinei „în fiecare localitate rurală care nu mai beneficiază de servicii medicale în sistem public”, precum și în zonele în care există servicii medicale publice limitate: „Terminalul poate fi instalat în cadrul primăriei, iar unul/unii angajați pot avea ca sarcină suplimentară îndrumarea pacienților care au nevoie de sprijin în realizarea conexiunii cu medicul. (...) Acest tip de proiect a fost implementat cu succes în Franța, în anul 2019”.
Aceste terminale, dotate cu echipamente necesare (laptop/PC) cu microfon și cameră video și conexiune la internet, ar permite pacienților din aceste localități să acceseze servicii medicale la distanță fără a se deplasa pe distanțe mari; Consiliul propune o variantă de instalare a acestor terminale inclusiv în cabinetele medicilor de familie, acolo unde acestea există.
Mai multe tipuri de consultații decontate
Totodată, autoritatea de concurență recomandă reanalizarea sistemului de decontare în vederea extinderii tipurilor de consultații în regim de telemedicină ce pot fi decontate. Măsura ar fi atât în beneficiul pacienților, cât și al sistemului sanitar, prin economisirea timpului și a costurilor conexe deplasării și reducerea aglomerației în spațiile de așteptare.
Definirea unui set de condiții minimale pentru menținerea calității actului medical - este o altă măsură care ar veni în sprijinul pacienților. Acestea includ asigurarea accesibilității online a istoricului medical și identificarea cazurilor care necesită servicii efectuate fizic (analize, investigații), precum și implementarea unui sistem de triaj înainte de programarea consultațiilor în regim de telemedicină, pentru a determina dacă solicitarea pacientului poate fi rezolvată prin telemedicină sau necesită prezența fizică.
Pentru acest studiu, au fost colectate informații de la aproximativ 130 de entități publice și private (spitale, clinici, platforme, asiguratori), în perioada ianuarie-aprilie 2023, în baza unor chestionare conținând până la 21 de întrebări, referitoare la oferta serviciilor de telemedicină, precum și la tipurile de pacienți care accesaseră aceste servicii. De asemenea, au fost și părerile pacienților, printr-un alt chestionar, destinat exclusiv acestora.