Ordinul de zi pe unitate la nivel planetar este „distanțarea socială”: homo homini virus, dacă putem să ne exprimăm așa, și iată că putem. Idealul (de neatins, ca orice ideal, dar orișicât) este ca toți să muncim de acasă și, în general, să nu părăsim niciodată locuința. Adio cinema, teatre, cluburi, cârciumi. Tot ceea ce înseamnă viață socială se mută în online.
Comandamentelor antipandemie nu le pasă de erotism: fiecare să se descurce cum poate! Cu alte cuvinte, să se descurce singur(ă), că doar de aia s-a inventat internetul. Că doar n-o să le permitem oamenilor să cunoască oameni noi și să se apropie de ei, adică opusul distanțării sociale. Cine e deja combinat și mai și trăiește cu persoana respectivă în aceeași gospodărie, norocul lui/ei. Cine nu, nu.
În Marea Britanie, o vreme, era interzis să-ți vizitezi jumătatea cu care nu împărțeai aceeași locuință. Și la noi s-a vrut interzicerea dansului în localuri și socializarea cu străini pe același cearșaf la plajă. Iar autoritățile din unele state au recomandat cetățenilor să facă sex cu măștile pe fețe sau, și mai sigur, prin găuri în pereți.
Te-ai gândi că, devreme ce nu mai mergem la serviciu, nu mai este posibilă nici hărțuirea sexuală la locul de muncă. Greșit! Dimpotrivă, avântul tehnologiei ne permite ceea ce, în vremuri normale, era extrem de greu, dacă nu imposibil: să hărțuim concomitent o mulțime de oameni, ba chiar în plină ședință. A făcut vâlvă cazul recent al unui reporter New Yorker, care a fost suspendat de șefi după ce a apărut masturbându-se într-o întâlnire online pe Zoom cu colegii.
„Am făcut o greşeală ruşinoasă şi stupidă, crezând că nu era pornită camera. Prezint scuze soţiei mele, familiei, prietenilor şi colegilor. Credeam că nu mă văd pe Zoom. Credeam că nimeni din întâlnirea de pe Zoom nu mă vede. Credeam că am oprit sonorul transmisiunii video de pe Zoom”, s-a explicat el.
Și devreme ce nu mai există decât erotism online, reglementatorii au început să se adapteze din mers la noua stare de lucruri. Până de curând, în legislația din Finlanda, hărțuirea sexuală implica în mod necesar atingeri fizice concrete. Atingerile sunt însă ceva caduc, de dinaintea erei noastre COVID-19. Astfel că, foarte recent, legea a fost schimbată, iar acum este considerată hărțuire sexuală și „hărțuirea verbală, prin imagini și mesaje, inclusiv prin trimiterea de fotografii nud nesolicitate”. Astfel, cei care fac exhibiționism pe mesageriile rețelelor de socializare riscă până la 6 luni de închisoare extrem de fizică, cu executare.
Ca să rezumăm „noua normalitate”: nu mai există sex, ci doar hărțuire sexuală.
Iar ca un post scriptum trebuie spus că ceea ce face presa acum e mai ales hărțuire psihică. Ocazie cu care merită menționat că ar trebui incriminată hărțuirea de orice tip. Oamenii pot purta mască atunci când se simt în pericol, nu fiindcă a stabilit cineva la nivel guvernamental.