Între UE şi prostia guvernanţilor
Obsesia Uniunii Europene pentru mediu pune în pericol industria minieră. La cum arată astăzi sistemul energetic, România nu-şi poate permite să renunţe la producţia de energie pe bază de huilă, iar acest lucru ne este reamintit în fiecare iarnă. Gerul din ultima perioadă a dus la o explozie a consumului energetic şi a impus pornirea tuturor capacităţilor de producţie, în condiţiile în care aportul de energie regenerabilă a fost aproape zero. În timp ce guvernanţii noştri au negociat prost cu Comisia Europeană viitorul industriei miniere, iar acum dau din colţ în colţ că trebuie să o lichideze, polonezii investesc în acest sector şi îşi bazează 90% din producţia de energie electrică pe cărbune. De altfel, europarlamentarii polonezi, alături de cei din Germania, Slovacia, Cehia etc., au votat pe 14 octombrie 2015 în Parlamentul European pentru menţinerea în viaţă a termocentralelor pe cărbune. În schimb, europarlamentarii români, unii dintre ei trimişi acolo chiar de oamenii din Valea Jiului, pentru a-şi arăta ataşamentul faţă de Bruxelles, au votat împotrivă.
Închidem şi ecologizăm
În baza programului de închidere a minelor, stabilit potrivit Deciziei 787/CE/2010, anul trecut a fost închisă mina Petrila, iar minele Paroşeni şi Uricani îţi vor înceta activitatea de producţie în 2017, urmând ca din 2018 să se treacă la ecologizarea perimetrelor. Nici celelalte mine care nu se închid deocamdată nu au şanse de supravieţuire în lipsa subvenţiilor. „Cea mai gravă situaţie este la Complexul Energetic Hunedoara (CEH) unde cele patru mine, Lupeni, Vulcan, Livezeni şi Lonea, nu vor putea supravieţui fără subvenţii, dar accesarea acestora le obligă la închiderea activităţii în 2018, ceea ce înseamnă încă 3.000 de şomeri. Grav este şi faptul că termocentralele din cadrul complexului, Paroşeni şi Mintia, sunt proiectate să funcţioneze cu carbune din Valea Jiului. Dacă s-ar aduce din import cărbune cu proprietăţi asemănătoare, preţul de achiziţie este extrem de ridicat”, ne spune Petre Nica, liderul sindicatului Muntele din cadrul CEH.
Investiţiile lipsesc cu desăvârşire
Producţia anuală a minelor din Valea Jiului se ridică la un milion de tone. Aceasta ar putea însă creşte cu 20% în cazul în care s-ar face investiţii, s-ar asigura materialele şi personalul necesar. Ultima investiţie serioasă a fost făcută în 2008 când a fost achiziţionat un complex mecanizat din Polonia pentru mina Lupeni, instalaţie ce funcţionează şi astăzi. În rest, totul este vechi, la limita siguranţei. Minerii spun că sunt obligaţi să lucreze cu echipamentele insuficente şi majoritatea sunt de o calitate slabă. „Se cumpără cele mai ieftine şi, bineînțeles, cele mai prost calitative. Utilajele sunt învechite, se defectează foarte des, iar personalul de întreţinere şi reparaţii este insuficient”, susţine Petre Nica. Condiţiile de lucru în care sunt obligaţi să lucreze minerii din Valea Jiului nu se vor schimba nici în acest an pentru că nu sunt alocaţi bani pentru investiţii.
Creşte riscul mişcărilor de protest
În prezent, riscul opririi activităţii, pe fondul mişcărilor spontane de protest, este foarte mare. Minerii se tem că intrarea Complexului Energetic Hunedoara în insolvenţă va atrage noi măsuri de austeritate. Pe de altă parte, spun reprezentanţii minerilor, în cazul spargerii complexului şi separării activităţii miniere de cea energetică, ei se vor vedea obligaţi să-şi vândă producţia la preţurile impuse de termocentrale, iar acestea nu le vor asigura nici măcar salariile.
În 2016 se vor acorda subvenţii în valoare de 105,1 milioane lei pentru închiderea minelor neviabile din Valea Jiului. Din această sumă, 52,558 milioane lei vor fi utilizaţi pentru acoperirea pierderilor aferente producţiei de huilă a minelor aflate în proces de închidere definitivă, iar 52,561 milioane lei pentru acoperirea unor costuri excepţionale. Valoarea totală a ajutorului de stat autorizat de Comisia Europeană pentru mineritul din Valea Jiului pe perioada 2011 - 2018 este de 1,169 miliarde lei.
Importuri de cărbune s-au făcut la termocentrala Mintia. Acestea sunt acum cercetate de către DNA. S-a mai cumpărat cărbune de la diverşi producători interni. Justificarea importurilor a fost mereu premeditată prin tot felul de adrese de suplimentare a cantităţii livrate din Vale, deşi știau că nu există posibilitatea. Una dintre firmele care a adus cărbune la Mintia este din Ungaria şi avea ca obiect de activitate principal ceva de genul cabinet de consiliere sexologică.
Petre Nica, liderul sindicatului Muntele