Magazinul l-am luat fix la întâmplare. E unul dintre cele trei ale satului. Reprezentativ, într-un fel. Pentru că oamenii din satele de lângă marile localități, învățați cu civilizația și mofturile de oraș, merg mai des la cumpărături. Au un obicei al shoppingului, ca să zicem așa, ca și orășeanul. Bineînțeles, dacă au cu ce. Mulți dintre oamenii de aici trăiesc din alocațiile copiilor și atât. Magazinul este de fapt o cămăruță clădită pe pământ, situată la drum, cu scop de minimarket. „Viața și profitul întreprinzătorilor de la țară este în mare cădere”, spune patroana. Știuta vorbă românească „Stai la coada vacii” nu mai are acoperire. Nimeni nu mai stă să aibă grijă de vite, nici măcar de oi. Gloria satului de altădată a apus de mult. Prea puțini oameni țin pe lângă casă porci, păsări, de vite nici nu mai vorbim, măcar oi. Mai zărești doar câte o capră care paște buruieni uscate pe marginea drumului. Oamenii din sat cumpără iarna până și ouă și mălai. Ca să nu mai spunem că produsele cele mai cerute sunt, în afara băuturii, ojelor și vopselei de păr - carnea și preparatele din carne. Vestiții cârnați țărănești și toba acum sunt cumpărate de fiii satului direct de la magazin. Cam orice flecușteț cumpără oamenii din satul Cârlig. Parcă ar sta cu toții la bloc. Pâinea cea din anumite zile e achiziționată cu osârdie de la magazin. Cine nu cumpără face pâinea acasă. Cu un boț de drojdie cumpărat tot de la magazinul mixt. Făina e căzută din cer: provine din ajutorul social de la Uniunea Europeană.
Țărani dependenți de shopping
Găsești de toate în magazin, mai puțin țigări. „Clienții, în proporție de 98 %, provin din familii în care nu lucrează niciunul dintre soți. Cu toții trăiesc de pe urma copiilor, cu alocații, ajutoare sociale, ajutoare pe lemne, pe acestea din urmă le așteaptă de câteva luni. Printre clienții mei, dacă găsesc două familii înstărite”, spune patroana. Mai sunt și câțiva pensionari care, la început, întrebau și de medicamente. „Ceilalți lucrează cu ziua, la grădină, la pădure, la săpat”. Mușteriii care se adună la magazin nu sunt dintre cei care au serviciu. Cei cu slujbă se duc la hipermarketuri, la mall. La produse practică adaosuri mici, 5-10%, dar și așa vânzarea tot proastă e. Cu banii câștigați își plătește mai mult utilitățile: curentul electric, contabila. Mai dă și pe datorie, dar pe termene scurte. Altfel nici n-ar avea bani de rulat. „Am o clientă, îi place să vină la magazin, vine de 20-30 de ori pe zi, ia câte ceva, un pampers, o banană. Are trei copii, iar soțul lucrează. Trăiesc din ce câștigă bărbatul și din alocația unui bebeluș”.
Legume cumpărate în plin sezon
Produsele de uz casnic nu prea merg. În schimb, merg berea la pet, zahărul, uleiul. Dar carnea se vinde cel mai mult. „Oamenii ar putea să aibă grijă de un porc, dar nu se complică. De Sărbători, și nu numai, cumpără carne la greu. Și tobă, și alte preparate. Este o familie cu o groază de copii, dar soții nu lucrează niciunul, copiii s-au dus cu uratul, apoi au venit și au cumpărat cu banii câștigați o sticlă de bere și un pachet de țigări lui taică-său. Sunt mulți în situația asta”, povestește patroana „mixtului”. Dar, chiar și fără salarii, sătenii au rate la bănci și magazine. Patroana magazinului știe asta pentru că poștașul cel nou la ea îi caută pe toți. După Sărbători nu prea au bani de cheltuială, așa că vin doar după drojdie să facă pâine. „O perioadă au luat făina ca pomană de sărăcie de la Primărie și veneau la mine și cumpărau câte un sfert de drojdie. Fac pâine la cuptoare din acelea vechi, cu lemne”. Se plânge că a aruncat pasta de dinți Colgate fiindcă a expirat, iar săpunul achiziționat în 2014 se vinde foarte greu, rareori câte unul. Vânzările sunt ceva mai bune după data de 15 a lunii, când se dau salariile, și foarte proaste la început de lună. Au fost zile când a vândut de 5 lei. În cele foarte bune, adună și un milion-două de lei vechi sau mai mult, de Sărbători. „Ce mai am prin magazin? Cuie, de toate mărimile, că se construiește foarte mult. Toți își vând terenurile de sărăcie. Oamenii cumpără și ceapă, usturoi, cartofi. Stau la țară ca să bea, marea majoritate. Unii cumpără și roșii, și castraveți chiar și în sezonul lor”. Ligheane nu prea a vândut, costă 9 lei, dar a avut și mari-mari, de peste 10 lei. Pe rafturile aglomerate stau aliniate borcanele cu mazăre, fasole păstăi, zacuscă, gemuri. Sunt și produse nealimentare - prenadez, coli albe, lucruri de ornat, coli de hârtie înflorate, pensoane, diluant, var. Și varul merge bine în sezonul călduros. „Am și gume, se vând și astea, nu extraordinar, alune, alte mărunțișuri”.
La un moment dat, în magazin intră un client cam jerpelit. Scanează rafturile cu șampoane, cuie, conserve. Până la urmă, se dă bătut și întreabă: „Dar ciocolată albă la plic nu aveți?”.
Toamna și iarna cel mai bine merg produsele congelate, carnea tocată, tacâmurile, dar și preparatele și conservele. Cam toate, în afară de igienice
Patroana magazinului din Cârlig
Față de lumea satului din poveștile bunicului, sărăcia e parcă mai dihai. Lucie. Oamenii din satul Cârlig, situat la șase kilometri de Iași, trăiesc din te miri ce.
Vânzătoarea-patron intenționa să-și caute de lucru când a venit cu ideea magazinului. Cămăruța construită deja a primit o firmă și geamuri termopan. Pe un astfel de geam au intrat hoții și au furat tot înaintea unui Crăciun. Poliția i-a prins pe hoți, dar paguba a fost doar parțial recuperată. Majori-tatea prăzii fusese mâncată.
Țăranii beau suc de 3 lei/ 3 litri. Berea la pet are gust de benzină. Când se vinde un săpun din stocul de mai bine de un an, e sărbătoare. Pasta de dinți din lotul 2012 a expirat pe raft.
„Stau aici în toate zilele săptămânii, de dimineață până seara la 8, nici masa de prânz nu-mi priește“, spune patroana, care în pauzele dintre un client și altul navighează pe Internet. Are un laptop amplasat strategic, lângă rezervorul-chiuvetă, pentru că apă curentă nu există