“Poţi să ai lumea la picioare, bani cu furca să-i întorci, când pământul la el te cere, tot acasă te întorci”. Plânge cântecul, e jalea de a muri departe de pământul unde se odihnesc bunicii, părinţii ridicaţi la cer. Au murit cu sufletul greu cei duşi de furtunile destinului departe de acasă, au vărsat lacrimi amare cei din familii străduindu-se să-i aducă în cimitirul de la marginea satului sau oraşului românesc. Unde să le ţină aprinsă candela, unde să le sfinţească coliva la parastase, unde să împartă colaci şi ouă sărmanilor în amintirea românului dus în înaltul cerului.
Ţăranul genial Brâncuşi s-a stins departe, la Paris, şi a spus în ceasul acela că doreşte să fie îngropat la Hobiţa, dar francezii l-au înmormântat în Capitala lor, mândrindu-se că cel ce a deschis alte drumuri sculpturii este de-al lor şi au scris pe piatra funerară Brâncusi, fără “Ş”-ul limbii române. S-a prăpădit cu inima înnegurată marele patriot Bălcescu, sortit de răi exilului şi nu s-a reuşit repatrierea oaselor în ţintirim de-al nostru.
A servit un club nemţesc din Budesliga talentatul fundaş Mişa Klein, dar a murit în sala de antrenament şi firmele de asigurări germane nu au plătit toate despăgubirile soţiei şi fiicei, rămase singure. Un actor român de mare har, Dumitru Furdui, “ambasador” al râsului de calitate, a plecat la Paris, dezgustat de regimul comunist şi s-a prăpădit căzând de la balcon. Nici acum nu se ştie dacă s-a dezechilibrat sau a fost îmbrâncit.
Un fotbalist numai inimă şi tenacitate de a apăra poarta noastră, Dan Coe, căpitan al Rapidului şi titular în naţionala tricoloră, s-a mutat definitiv în Germania şi s-a spânzurat într-un WC public. Se zice că de dor de-acasă. Vasile Dumitru - ce nume românesc! - a muncit ca sute de mii de români un pământ străin, el în Spania, nevasta în Italia, nu mai aveau bani de pâine în Olteniţa. Pleca din nou la muncă şi l-a durut inima în autocar, la Barcelona.
L-a luat salvarea, a stat într-un spital o noapte şi i-au dat drumul. A plecat agale în oraşul unde nu trebuia să poposească, l-a strâns iarăşi gheara în piept, s-a aşezat pe o bancă într-un scuar din Barcelona şi a murit. Cu broboade negre, surorile au cerut ajutor la televiziune, nu strânseseră destui bani pentru a-l aduce acasă pe românul mort.
Au dat bani rudele, prietenii, colegii de şcoală ai băieţelului şi s-au adunat doar vreo 1.800 de euro. Erau necesari, însă, vreo 7.000. Români inimoşi au donat câte un bănuţ din puţinul lor şi bărbatul Vasile Dumitru, mort pe o bancă dintr-un părculeţ al Barcelonei, s-a reîntors în sicriu de zinc în Olteniţa şi a fost îngropat lângă bunici. Acasă.