Cu două zile înaintea meciului de deschidere a EURO 2016, Franţa - România, L'Equipe scrie că Nicolae Dobrin a fost cel mai valoros fotbalist român din istorie, urmat de Gheorghe Hagi, Gheorghe Popescu, Marius Lăcătuş şi Ladislau Boloni.
Constatând că "tricolorii" nu mai au un jucător de clasă internaţională de la retragerea lui Cristian Chivu în 2014, L'Equipe alcătuieşte un Top 5 al celor mai mari jucători români.
1. Nicolae Dobrin
Un tehnician fără pereche, prima vedetă a fotbalului românesc, a debutat în prima divizie la 14 ani şi 10 luni, la FC Argeş, unde a jucat aproape toată cariera. În 1972, Dobrin a fost la un pas să ajungă la Real Madrid, însă afacerea a căzut, în ciuda celor 2 milioane de dolari oferite, atunci o sumă uriaşă. Jocul lui amintea în acelaşi timp de Ivica Osim şi de Gunter Netzer. Dobrin însă diviza. Unii îi reproşau că joacă lent şi că are schimbări de dispoziţie, alţii erau de părere că e inadmisibil să te lipseşti de un asemenea talent. Fals atacant central şi fals atacant, Dobrin a fost liderul tehnic al naţionalei României timp de vreo cincisprezece ani, între 1966 şi 1980. El n-a jucat la Mondialul 1970 din cauza unui conflict cu Angelo Niculescu. Apoi, în ultimul tur preliminar al EURO 1972, echivalentul sferturilor de finală, România a fost eliminată de Ungaria după un meci de baraj.
2. Gheorghe Hagi
Porecla de "Maradona al Carpaţilor", devenită un clişeu, descrie atât un om cu caracterul imprevizibil, cât şi un conducător de joc genial. Liderul unei generaţii care a strălucit la Mondialul 1994, Hagi şi-a încheiat cariera internaţională (125 de selecţii între 1983 şi 2000) jucând alături de Chivu şi Mutu la EURO 2000. Finalist al Cupei Campionilor cu Steaua în 1989, în străinătate el a obţinut numeroase trofee cu Galatasaray, după experienţe ratate la Real Madrid (1990-1992) şi Barca (1994-1996). În 2000 Hagi a fost desemnat fotbalistul român al secolului, iar în 2001 a devenit pentru scurt timp selecţioner al României. au urmat experienţe nereuşite ca antrenor (Bursaspor, Galatasaray, Steaua), apoi fostul mijlocaş a înfiinţat FC Viitorul şi Academia de Fotbal Gheorghe Hagi, cea mai bună din ţară.
3. Gheorghe Popescu
Cu siguranţă unul dintre cei mai eleganţi fundaşi din istorie. La apogeul carierei, Popescu era socotit printre cei mai buni jucători din lume pe postul său. Ales de şase ori cel mai bun fotbalist român al anului, el orchestra cu talent organizarea liniei defensive şi participa în mod remarcabil la construcţie şi contraatac. După PSV Eindhoven şi Tottenham, au urmat doi ani la Barcelona (1995-1997), unde în primul sezon a fost coechipier cu Gheorghe Hagi. Liberoul a fost căpitan al Barcei, cu care în 1997 a câştigat Cupa Cupelor şi Cupa Spaniei. A urmat experienţa Galatasaray, unde, din nou coleg cu Hagi, a câştigat Cupa UEFA în 2000. Cu 115 meciuri la naţională, el este pe locul 3 la acest capitol, după Dorinel Munteanu şi Hagi. În 2014,
când era favorit să devină preşedintele FRF, a fost condamnat la trei ani şi jumătate de închisoare pentru fraudă, evaziune fiscală şi spălare de bani. A fost eliberat în noiembrie 2015.
4. Marius Lăcătuş
Lăcătuş a alternat perioadele bune cu cele proaste. Perioadele mari au fost legate de Steaua, cu care a câştigat o finală de Cupa Campionilor şi a pierdut alta, trecându-şi în palmares zece titluri de campion al României. Extrema cu 84 de selecţii la naţională nu a jucat la Mondialul din 1994 fiindcă a ales neinspirat două echipe la care a jucat: Fiorentina (1990-1991) şi Real Oviedo (1991-1993). Acest mare glumeţ se transforma într-un atacant cu jocul dur, aspru, de îndată ce intra pe teren...
5. Ladislau Boloni
Înainte de a fi un antrenor de succes, Boloni a fost un jucător excelent, mult timp deţinător al recordului de selecţii la naţională şi ales de două ori cel mai bun jucător român al anului 1977 şi 1983. Mijlocaş muncitor, Boloni purta mereu, din superstiţie, tricoul cu numărul 11. "Joc rolul de coordonator şi de organizator", se autodefinea el.
AGERPRES