Astfel că torsul pisicii este unic și nu se schimbă niciodată de-a lungul vieții sale. Este, de asemenea, mai distinctiv decât ceea ce se credea anterior, și anume mieunatul ei.
Tors versus mieunat
Timp de secole s-a crezut că mieunatul era cel mai distinctivă trăsătură a unei pisici dar un nou studiu, realizat de Muzeul Naturkunde Berlin și Universitatea din Napoli Federico II, a răsturnat această credință îndelungată.
Ei au descoperit că torsul este versiunea pisicească a amprentelor digitale pentru noi, oamenii. Mieunăturile variază și ele semnificativ, mai ales de când pisicile au fost domesticite. Dar oamenii de știință au descoperit că mieunăturile se schimbă de-a lungul vieții unei pisici, la fel ca vocile oamenilor.
Torsul rămâne însă unic și constant pe parcursul întregii existențe a unei pisici, indiferent de mult se poate schimba mediul sau circumstanțele acesteia. Și sunt atât de distincte încât pot fi folosite ca identificare, la fel ca amprentele noastre.
Torsul are un ritm și o frecvență mai distinctive decât mieunăturile.
Pisicile au mieunături diferite în funcție de situații, persoane, contexte, și tot felul de factori din viața lor le modifică în timp. Dar când oamenii de știință au analizat înregistrările pisicilor cu ajutorul unui software de recunoaștere vocală, au descoperit că, în pofida variației lor, nu se compară cu torsul.
„Odată ce am examinat îndeaproape structura acustică, torsul uniform și ritmic s-a dovedit a fi indiciul mai bun pentru identificarea pisicilor”, explică autorul principal al studiului, Danilo Russo.
Pentru a determina acest lucru, cercetătorii au folosit același software de recunoaștere vocală pe care l-au folosit pentru a analiza mieunăturile și au descoperit că torsul era un factor de diferențiere mult mai fiabil între pisici decât mieunăturile.
Ceea ce este, desigur, puțin contraintuitiv. Toate torsurile sună pur și simplu la fel pentru majoritatea dintre noi, în timp ce mieunăturile sunt ușor de dferențiat. Însă analiza a descoperit că aspectele mai fine ale acusticii, ritmului și tonalității, probabil în moduri pe care noi, oamenii, nu le putem auzi cu adevărat, au o variație mult mai mare.
Toarsul are, de asemenea, mult mai puține utilizări decât mieunăturile.
De ce miaună pisicile?
Pisicile, așa cum îți va spune orice proprietar, au o multitudine de mieunături diferite pentru o multitudine de scopuri, de la a cere să fie hrănite la a cere îmbrățișări, și chiar a se plânge stăpânilor lor umani. Acest lucru este diferit de alte tipuri de feline din sălbăticie, care au mult mai puține mieunături, sau nu au deloc. Oamenii de știință au stabilit, așadar, că domesticirea este ceea ce a creat această serie de mieunături.
„Viața cu oamenii - care diferă foarte mult în ceea ce privește rutinele, așteptările și răspunsurile lor - a favorizat probabil pisicile care își puteau ajusta flexibil mieunăturile”, explică cercetătoarea Mirjam Knörnschild.
De ce torc pisicile?
Torsul, pe de altă parte, este rezervat unui număr foarte mic de scopuri. „Toarsul apare adesea în situații relaxante, cum ar fi în timpul mângâierii sau al contactului apropiat cu o persoană familiară”, explică o altă cercetătoare, Anja Schild. „De asemenea, este folosit pentru comunicarea dintre mamă și pisoii ei, la scurt timp după naștere.” Și, ocazional, pisicile vor torce atunci când sunt stresate.
Dar cam atât. Dincolo de aceste câteva utilizări, torsul apare rar. Ceea ce le face și mai distincte este frecvența lor scăzută, o complexitate pe care noi, oamenii, s-ar putea să nu o observăm, dar pisicile cu siguranță o fac. Îl folosesc pentru a se identifica reciproc în medii comune.
Oamenii de știință spun că această individualitate este subliniată și mai mult de faptul că nici experiența de viață, nici istoria domesticirii nu au schimbat felul în care pisicile torc, potrivit yourtanngo.com.