Acesta se află în satul La Cure, din munții Jura, care separă Franța de Elveția,. Datorită unui tratat internațional puțin cunoscut de la jumătatea secolului al XIX-lea, hotelul oferă o experiență cu adevărat unică.
Construit în stilul rustic, micul hotel de familie are particularitatea de a se afla chiar deasupra unei frontiere internaționale. Este consecința neintenționată a Tratatului de la Dappes din 1862, prin care Franța și Elveția au convenit asupra unui mic schimb teritorial, pentru a permite controlul deplin al Franței asupra unui drum strategic din apropiere, relatează CNN.
Astfel că o parte din hotel se află în Franța, iar cealaltă jumătate în Elveția. Granița separă restaurantul și câteva dintre camere.
În camerele „binaționale”, granița invizibilă trece chiar prin baie și pat. Asta înseamnă că oaspeții dorm cu capul în Elveția și picioarele în Franța.
Această realitate transfrontalieră se reflectă și în elementele decorative care se găsesc pe întreaga proprietate. Unele sunt evidente, cum ar fi steagurile care împodobesc câțiva pereți, dar există și altele mai subtile.
"Oglinzile și ferestrele sunt menite să fie nu doar un element decorativ, ci și un simbol al conexiunii între lumi și realități adiacente", spune Alexandre Peyron, managerul hotelului.
O reproducere a celebrului tablou "Jucătorii de cărți" al lui Paul Cézanne se află pe un perete al restaurantului, atârnând chiar în locul unde trece granița. Scena, care înfățișează doi bărbați jucând cărți și care se regăsește, de asemenea, pe o pictură murală de mari dimensiuni de pe unul dintre pereții exteriori ai hotelului, face aluzie la un incident care a avut loc la hotel în anii 1920, spune Peyron: un ofițer de vamă elvețian a amendat un grup de clienți pe care i-a surprins jucând cărți. Infracțiunea? Nu jocurile de noroc, așa cum unii au presupus în mod eronat la acea vreme, ci faptul că foloseau un set de cărți de fabricație franceză în partea elvețiană a hotelului fără să fi plătit în prealabil taxele vamale.
De asemenea, hotelul are două numere de telefon, unul pentru fiecare țară, iar dormitoarele sunt dotate cu două tipuri de prize de curent electric, deoarece Franța și Elveția folosesc standarde diferite. Impozitele sunt plătite către ambele țări, conform unei formule pro-rata specifice, în acord cu autoritățile fiscale din ambele țări.
În timpul pandemiei Covid-19, hotelul a avut puțin turiști, deși a reușit să rămână deschis o perioadă de timp, pentru a oferi cazare personalului sanitar. Managerii au trebuit să se confrunte și cu complexitatea a două seturi de restricții diferite și în continuă evoluție, alegând de obicei să le aplice pe cele mai stricte dintre ele, care, de cele mai multe ori, tindeau să fie din partea franceză.
Hotelul Arbez de la granița între Franța și Elveția