Dacă medicii au ajuns la un consens, apoi acesta a fost frontul comun împotriva fumatului. Medicina a pus tutunul pe cea mai neagră listă a inamicilor sănătăţii. Au fost aşezate pe masă răurile aduse de fumat: proasta irigare cu sânge a tuturor organelor, infarcturile, cancerele de plămâni, agresiunea asupra mucoasei stomacului, bronşita cronică obstructivă cu enfizem. Ba mai mult, prin afectarea energiei produse de celulele ficatului suntem sărăciţi de resursele energetice.
Alibiul unora, care se justifică pentru refuzul de a abandona tutunul cum că un bunic a fumat peste 60 de ani şi a murit la 90, ei bine argumentul ăsta nu stă în picioare. Bunicul longeviv avea o stofă biologică zdravănă, care l-a ferit de boli. Dar asta nu se află pe toate drumurile şi statisticile arată că 90% dintre bolnavii de cancer pulmonar şi de BPOC sunt fumători. Prima indicaţie a medicilor dată bolnavilor de inimă, de hipertensiune, de plămâni este să renunţe la trasul din ţigară. Bronşita cronică obstructivă cu enfizem, adică BPOC, scade drastic capacitatea pulmonară, lăsarea de fumat nu mai poate reda capacitatea de respiraţie dinainte, însă se opreşte deteriorarea pe mai departe a capacităţii pulmonare. Abandonarea fumatului îi sperie pe mulţi, ei cred că războiul cu tutunul nu poate fi câştigat. O ascundere a lipsei lor de voinţă, fiindcă lăsarea de fumat se poate obţine dacă îţi fixezi înţelept această miză. Primele 2-3 zile sunt mai dificile, necesită o îndârjire şi o ambiţie în a izbândi lepădându-te de acest obicei care surpă sănătatea. Trebuie să nu faci nici o concesie acelei atracţii de a aprinde ţigara şi a aspira fumul în piept. Dacă nu faci pasul înapoi în bătălia de a curma fumatul în aceste prime zile, ai obţinut jumătate de victorie. O izbândă ce trebuie consolidată fără nici un compromis. Fostul fumător nu e cazul să tragă niciun fum, aşa de poftă, căci se poate strica tot zbuciumul de a arunca ţigările cu o mică poftă de rotocol de fum. Se stinge treptat şi focarul din creier al viciului fumatului, nicotina fiind cea care crează dependenţă în creier. Avantajele lăsării de tutun se vor simţi după câteva săptămâni: o respiraţie mai bună, oboseală diminuată la efort, rărirea episoadelor de tuse. Riscul sporit de boli cardiovasculare se diminuează la 5 ani de la abandonul fumatului. Riscul mare de cancer din pricina tutunului se micşorează după un deceniu de la aruncarea pachetului de ţigări. După 10 ani, riscul de cancer este acelaşi ca la un nefumător.
Fumătorii devin sclavii activităţii unui ritual al ţigării, scuturarea scrumului, aprinderea brichetei, ducerea ţigării la gură, aşa că la renunţarea la tutun omul trebuie să facă tot felul de alte activităţi cu mâinile, să se joace cu un pix, să plimbe între degete un breloc etc.