Valeriia Holkina cumpăra înghețată împreună cu soțul și fiica lor de 4 ani, când un bărbat i-a auzit vorbind ucraineană. „Învață-ți fiica să vorbească poloneză!”, le-a strigat necunoscutul, care i-a agresat apoi fizic pe ambii părinți.
Incidentul, petrecut în orașul Szczecin, din nord-vestul Poloniei, reflectă climatul tot mai ostil față de ucraineni, într-un moment care marchează o schimbare dramatică de atitudine față de atmosfera din 2022.
Atunci, după invazia Rusiei, sute de mii de polonezi și-au arătat solidaritatea, oferind ajutor la graniță și găzduind refugiați din țara vecină.
Astăzi, acel val de bunăvoință pare să se fi estompat. Pe măsură ce războiul se apropie de al patrulea an, sondajele indică o deteriorare accentuată a percepției publice față de ucraineni, pe fondul unei dezbateri politice tot mai radicalizate pe tema migrației, precum și al reapariției unor resentimente istorice.
Potrivit datelor furnizate de UNHCR în luna septembrie, aproximativ un milion de refugiați ucraineni se află în Polonia.
Holkina nu se numără printre ei; ea a ajuns în țară cu peste un deceniu în urmă, făcând parte dintre cei aproape 500.000 de ucraineni stabiliți în Polonia înainte de 2022.
„Sunt mai poloneză decât ucraineană acum. Nu mi-am imaginat însă niciodată că cineva îmi va spune cum să vorbesc cu propria familie.”, afirmă ea, citată de publicația „The Guardian”.
După incidentul din Szczecin, în urma căruia agresorul a fost condamnat ulterior la 14 luni de închisoare, femeia suferă de atacuri de panică și i-a cerut fiicei sale să nu mai vorbească ucraineană în public.
Deși cazul ei este extrem, apariția insultelor și a ostilității pentru simplul fapt de a vorbi ucraineană în spații publice a devenit tot mai frecventă.
„Atmosfera este mult mai tensionată.”, dezvăluie Aliona, o antreprenoare de 39 de ani dintr-un orășel din vestul Poloniei. „Acum, când ieșim, copiii îmi șoptesc: «Mamă, hai să vorbim poloneză». Nu era așa înainte. Nimeni nu comenta. Chiar dacă îmi auzeau accentul, zâmbeau.”, afirmă ea, citată de aceeași publicație britanică.
Numărul exact al agresiunilor verbale și fizice este greu de evaluat, întrucât multe victime evită să raporteze incidentele la poliție. Totuși, datele sociologice confirmă schimbarea de atitudine.
Un recent sondaj arată că sprijinul pentru primirea refugiaților ucraineni a scăzut de la 94%, imediat după invazie, la 48% în prezent. Un alt studiu indică o prăbușire a susținerii polonezilor pentru aderarea Ucrainei la UE: de la 85% în 2022 la doar 35% astăzi.
„Se conturează tot mai clar ideea că societatea nu mai simte că ar datora ceva ucrainenilor.”, susține Piotr Buras, expert al Consiliului European pentru Relații Externe, la Varșovia.
Factorii din spatele schimbării
Mai mulți factori au contribuit la această schimbare de atitudine. Resentimentele au fost alimentate de campanii de dezinformare și de videoclipuri virale răspândite online. În plus, alegerea lui Karol Nawrocki, un populist de dreapta, în funcția de președinte al Poloniei, în iunie 2025, a urmat unei campanii extrem de conflictuale, care a împins întreaga dezbatere politică și mai mult spre dreapta.
În acest context, ucrainenii sunt tot mai des portretizați ca fiind nerecunoscători și interesați exclusiv de ajutoare sociale, în pofida datelor economice care arată că ei sunt, per ansamblu, contributori net la economia poloneză.
Schimbări similare pot fi observate și în alte state europene. Cancelarul german, Friedrich Merz, a declarat că a discutat cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, despre creșterea numărului de tineri ucraineni care ajung în Germania.
„I-am cerut președintelui ucrainean să se asigure că, în special, tinerii bărbați din Ucraina nu vin în Germania în număr tot mai mare, ci își servesc țara.”, a spus Merz. Guvernul său lucrează, de asemenea, la un proiect de lege care ar restrânge accesul refugiaților ucraineni la beneficii sociale.
În Polonia, Nawrocki a respins prin veto, în luna august, un proiect de lege guvernamental, care prevedea prelungirea sprijinului financiar pentru refugiații ucraineni, propunând în schimb o variantă proprie, ce condiționa acordarea beneficiilor de încadrarea în muncă. În cele din urmă, avea să fie adoptată o lege de compromis.
Potrivit lui Oleksandr Pestrikov, reprezentant al organizației „Ukrainian House” din Varșovia, sentimentul antiucrainean a început să se manifeste vizibil în mediul online încă din 2023. „Orice articol despre Ucraina publicat în presa poloneză era imediat inundat de comentarii negative”, spune el.
Deși unii au pus acest val de ostilitate pe seama boților ruși, pentru o perioadă ura din online nu părea să se transfere în viața reală. Acest lucru se schimbă însă rapid.
„Până în vara acestui an, această negativitate rareori depășea granițele internetului; plângerile primite de la ucraineni erau sporadice și comparabile cu situația de dinainte de războiul pe scară largă. Dar, din vară încoace, am început să primim un număr semnificativ de sesizări privind atacuri - din fericire, până acum majoritatea verbale.”, susține Pestrikov.
Un alt factor sensibil este istoria complicată dintre Polonia și Ucraina. Masacrul a peste 100.000 de polonezi, între 1943 și 1945, comis de naționaliști ucraineni care încercau să împiedice includerea regiunii Volînia în Polonia, revine frecvent în discursul public. Deși Ucraina a permis recent Poloniei exhumarea victimelor, procesul avansează lent, iar subiectul rămâne unul profund emoțional pentru mulți polonezi.
Un alt moment de cotitură a fost difuzarea virală a unor imagini cu spectatori fluturând un steag naționalist ucrainean din timpul războiului, la concertul unui rapper belarus, desfășurat pe un stadion din Varșovia. Steagul roșu-negru - larg răspândit în Ucraina, dar perceput ca ofensator în Polonia - a provocat altercații în stadion și s-a soldat, în final, cu deportarea a 63 de persoane, dintre care 57 erau ucraineni.
Concomitent, tot mai des, discursul dreptei radicale despre „pericolele migrației” îi include și pe ucraineni, într-un contrast puternic față de anii 2022 și 2023, când aceștia erau deseori prezentați pozitiv, în opoziție cu refugiații non-europeni care încercau să intre în Polonia dinspre Belarus.
Nu toți ucrainenii din Polonia au însă experiențe negative. Potrivit unui sondaj publicat la sfârșitul anului trecut, 58% dintre ucraineni declarau că se așteaptă ca propriii copii să trăiască în Polonia „mulți ani de acum înainte”. Discriminarea nu este astfel resimțită uniform, mai ales în marile orașe.
Cu toate acestea, plasați între integrare și respingere, tot mai mulți ucraineni par să simtă că solidaritatea polonezilor se erodează, pe măsură ce războiul se prelungește și nu dă semne că s-ar încheia prea curând.