Poluarea, degradarea habitatelor, impactul schimbărilor climatice și utilizarea excesivă a resurselor de apă dulce pun o presiune mai mare asupra lacurilor, râurilor, apelor de coastă și apelor subterane din Europa. Conform celei mai ample evaluări privind sănătatea corpurilor de apă din Europa, publicată de Agenția Europeană de Mediu (EEA), Europa nu este pe cale să își îndeplinească obiectivele de îmbunătățire a sănătății apelor în conformitate cu normele UE. Termenul-limită stabilit de Directiva-cadru privind apa (DCA) a UE pentru atingerea unei stări bune pentru apele de suprafață și subterane a fost 2015 și cel târziu până în 2027. În ritmul progresului actual, acest lucru nu va fi îndeplinit.
Raportul Agenției Europene de Mediu este cea mai mare evaluare a sănătății corpurilor de apă din Europa, implicând peste 120.000 de corpuri de apă de suprafață și 3,8 milioane km2 de suprafață a corpurilor de apă subterană din UE și Norvegia. Raportul se bazează pe date raportate de la 19 state membre ale UE și evaluează 85% din corpurile de apă de suprafață și 87% din suprafața corpurilor de apă subterană din UE-27.
Deficitul de apă și inundațiile au venit cu costuri economice ridicate. În ultimii ani, evenimente singulare, cum ar fi seceta și canicula continentală din 2022, au costat până la 40 de miliarde de euro. Inundațiile din 2021 din Germania, Belgia și Țările de Jos au costat 44 de miliarde de euro. Fără nicio atenuare a schimbărilor climatice și adaptare, se estimează că daunele directe cauzate de inundații vor crește de șase ori față de pierderile actuale până la sfârșitul secolului.
Presiuni multiple au impact asupra apelor
Pentru a îmbunătăți starea apelor din Europa și a consolida reziliența, presiunile care cauzează eșecul atingerii unei stări bune vor trebui reduse. Țările raportează că principalele presiuni sunt legate de poluarea din surse difuze, cum ar fi depunerile atmosferice (52%), modificările caracteristicilor fizice și ale debitului natural al râurilor, lacurilor, apelor de tranziție și de coastă (51% din apele de suprafață), agricultură (29%) și surse punctuale, cum ar fi deversările de ape uzate (13%) și captarea (8%).
Apele subterane se prezintă mai bine decât apele de suprafață
Măsurile luate de statele membre au reușit să evite o deteriorare suplimentară a stării apelor UE prin abordarea unor poluări chimice și îmbunătățirea perspectivelor unor specii, cum ar fi midiile și crustaceele, dar nu s-a detectat nicio îmbunătățire generală de la ultimul ciclu de monitorizare. Apele subterane ale Europei se prezintă mai bine decât apele de suprafață, 77% fiind într-o stare chimică bună, iar în ceea ce privește aprovizionarea, 91% din apele subterane sunt raportate ca fiind într-o stare cantitativă bună. Cu toate acestea, există probleme în ceea ce privește poluarea cu pesticide și nutrienți. Apa subterană este o sursă-cheie de apă potabilă și este necesară mediului, agriculturii și industriei.
Agricultura, cel mai mare risc de poluare
Agricultura reprezintă cea mai semnificativă presiune care afectează atât apele de suprafață, cât și pe cele subterane, conform raportului agenției „Starea apei în Europa 2024: necesitatea unei rezistențe îmbunătățite a apei”. Acest lucru este rezultatul utilizării apei și al poluării provenite din utilizarea intensivă a nutrienților și pesticidelor, conform monitorizării proprii a statelor membre. Utilizarea pesticidelor reprezintă o preocupare majoră în multe state membre. Reducerea cu 50% a utilizării și a riscului prezentat de pesticidele chimice este un obiectiv în cadrul ambiției de zero poluare. Ele pătrund în principal în apele dulci după aplicarea pe câmp, prin scurgeri de suprafață după ploaie, prin derivă aeriană și levigare în soluri și apele subterane. Acestea pot pătrunde și prin deversări din epurarea apelor uzate urbane, în urma aporturilor din grădini și din uz municipal. Există tot mai multe dovezi care arată legături între expunerea la pesticide în apele dulci și declinul populației diferitelor specii, pierderea biodiversității, perturbările funcției ecosistemelor și bolile cronice la oameni, subliniază raportul. Utilizarea pesticidelor cauzează, în cele din urmă, un risc pentru securitatea alimentară
din cauza creșterii rezistenței dăunătorilor și bolilor la pesticide și a pierderii la scară largă. Agricultura este de departe cel mai mare consumator net de apă din Europa și fără schimbări ale practicilor, cererea din agricultura irigată va crește probabil odată cu schimbările climatice.
Poluarea aerului, o altă sursă de risc
Raportul arată că, în ciuda unor progrese, apele și ecosistemele acvatice ale Europei sunt încă grav afectate de substanțele chimice, predominant de poluarea aerului provenită de la generarea de energie pe bază de cărbune și de poluarea difuză cu nutrienți și pesticide din agricultură. Degradarea habitatului este, de asemenea, răspândită. La provocarea de a proteja ecosistemele acvatice se adaugă schimbările climatice, care perturbă modelele meteorologice și sporesc și mai mult presiunile asupra resurselor de apă și a gestionării acestora.
Doar 37% din corpurile de apă de suprafață din Europa au atins o stare ecologică „bună” sau „ridicată”, o măsură a sănătății ecosistemelor acvatice, în temeiul Directivei-cadru privind apa a UE și doar 29% au atins o stare chimică „bună” în perioada 2015-2021, conform datelor raportate de statele membre ale UE.
Starea apelor Europei nu este bună
Apele Europei se confruntă cu un set fără precedent de provocări care amenință securitatea apei în Europa. „Trebuie să ne dublăm eforturile pentru a restabili sănătatea râurilor, lacurilor, apelor de coastă și a altor corpuri de apă valoroase și pentru a ne asigura că această resursă vitală este rezistentă și sigură pentru generațiile viitoare”, spune Agenția Europeană pentru Mediu.
Ce ar trebui făcut
Reziliența Europei la apă poate fi îmbunătățită. Reducerea utilizării apei și îmbunătățirea eficienței sunt esențiale pentru abordarea stresului hidric în agricultură, industrie și acasă. Stabilirea unor obiective, axate pe economisirea apei sau pe reducerea cererii, ar putea contribui la stimularea acțiunilor și la facilitarea monitorizării progreselor în direcția rezilienței apei. De asemenea, sunt necesare informații actualizate și mai prompte privind cantitatea și calitatea apei pentru a îmbunătăți gestionarea apei.
Poluarea trebuie prevenită în conformitate cu obiectivele planului de acțiune al UE pentru zero poluare. Pe termen scurt, este nevoie să se reducă utilizarea și să se prevină eliberarea de substanțe și nutrienți nocivi în apă.
Restaurarea naturii sau reconectarea râurilor și a luncilor acestora, precum și restaurarea zonelor umede și a turbăriilor pot duce la ecosisteme de apă dulce mai sănătoase și biodiverse, care pot furniza apă de bună calitate, stocând în același timp carbonul și atenuând impactul fenomenelor meteorologice extreme.