Pe urmele lui Valentin Ciuca. Pe maestrul Valentin Ciuca, eminent critic de arta roman, l-am vizitat intr-o dupa amiaza de februarie. Bonom, cu zambetul pe buze, m-a poftit in apartamentul sau deosebit, in fapt o mica pinacoteca de valoare universala. Am patruns timid, parcurgand mai intai holul lung, flancat de frumoasele tablouri, bifand, intr-un fel, un soi de prima etapa a initierii mele in tainele apreciatului om de cultura iesean. Ne-am asezat in fotoliile din sufragerie. Clipa de nemiscare de inaintea pornirii reportofonului mi-a creat impresia ca faceam déjà parte dintr-un décor nemaiintalnit. Aproape de zecile de tablouri prinse in perete, paream niste subiecti sau mai degraba doua modele intrate intempestiv in operele unor Hatmanu, Gavrilean si altii, opere ce ne vegheau de pe pereti, ca niste icoane. Langa aceasta “catapeteasma” a iubirii de arta, am petrecut mai bine de o ora, timp in care maestrul a avut bunavointa sa-mi acorde in exclusivitate un interviu. Ne-a acompaniat cu dragoste distinsa sa doamna: Antoaneta Ciuca. Am discutat in special despre monumentalele sale dictionare de artisti plastici, in special despre deosebita munca pentru conceperea lor.
Cristinel C. Popa: Ce a fost cel mai greu la realizarea acestor monumentale carti?
Valentin Ciuca: Totul a venit de la sine. Eram pregatiti oarecum pentru ca stiam ca avem in jurul nostru o responsabilitate, daca Dumnezeu ne-a chemat pentru treaba asta, sa facem pentru arta romaneasca , asta a fost sa fie… Am colaborat cu sotia mea, cu care am lucrat aproape jumatate-jumatate, sigur ea nu a intrat in zona de comentarii, dar a facut partea tehnica a cartilor, care este foarte importanta ….(si m-am ocupat de legatura dintre el si artisti – completeaza dna Ciuca - n. red.)…si uneori, destul de ciudat, era mai exacta decat eram eu, care aveam o experienta…
Dna Antoaneta Ciuca: Eu l-am ajutat la documentare, am tinut legatura cu artistii care trebuiau sa ne trimita un C. V. din care sa reiasa activitatea plastica a artistului. Artistii tineri trimiteau CV -uri cu toate evenimentele plastice (importante sau nu) pe cand artistii cu experienta aveau CV -uri scurte, dar convingatoare. Fiecare artist are un text scurt, in care criticul de arta il caracterizeaza. Textele trebuiau sa fie si ele, scurte si utile pentru a cunoaște artistul. Valentin Ciuca, cunoscandu-i pe multi dintre ei, a surprins esenta acestor artiști. A fost o munca grea, pentru ca au fost 600 de artisti numai la cartea “Un secol de arte frumoase in Moldova”, la care se adauga din Iasi, vreo 400 ( peste 1000 de portrete), dar satisfacția implinirii a fost pe masura.
V.C.: A fost o munca uriasa!...Am remarcat ca artistii plastici importanti au avut legaturi diverse cu Moldova: s-au nascut aici, au studiat la facultatea de Belle Arte din Iasi sau au activat in domeniu o perioada. Cum a fost Corneliu Baba, care a stat la Iasi intre 1934 – 1938 cand a studiat la Academia de Arte Frumoase din Iași cu N. N. Tonitza.
IT: “Aceasta traire alaturi de cei mai mari artisti a venit in mod firesc de la Dumnezeu”
Cristinel C. Popa: Cat de mare a fost dragostea pentru arta si artisti, de ati realizat aceasta monumentala opera - 51 de carti si mii de articole?
V.C.: Tot ce am realizat in timp este expresia unei forme de devotiune fata de valoare! Eu sunt un produs al scolii din Moldova si am fost un om deschis pentru comunicare. Aceasta traire pe care am avut-o alaturi de cei mai mari artisti romani, si nu numai, a venit de la Dumnezeu. Ma simteam atras de lucrurile de valoare care conteaza cu adevarat.
C.P.: Care a fost cea mai frumoasa reactie din partea artistilor?
V.C.: Dupa primele trei monografii: Grigorescu, Tonitza, Luchian, care au avut succes de public, am simtit ca aici este locul meu. Imi aduc aminte ca dupa ce am vazut o expozitie personala a lui Spiru Vergulescu am scris cronica la aceasta expozitie si am publicat-o in revista “Contemporanul”. Dupa cateva zile am primit o scrisoare de la artist in care se arata incantat de modul in care am identificat potentialul de comunicare prin arta. A fost uimit de cum l-am descris ca om prin opera lui. M-a impresionat, de asemenea, domnul Ion Irimescu (marele sculptor – n. red.) si de care am fost foarte apropiat, care a afirmat public ca “a meritat sa traiasca 100 de ani” pentru a vedea albumul sau facut de Valentin Ciuca la centenar…
C.P.: Stiu ca maestrul Ciuca a fost aproape si de mai marii scriitori ai tarii. Imi amintesc ca ati povestit de un episod fabulos ce il avea drept erou pe poetul Nichita Stanescu.
V.C.: La Piatra Neamt eram presedintele Comitetului de Cultura al orasului si aveam libertatea de a organiza manifestari culturale. Era vremea in care Teatrul Tineretului era foarte apreciat, cu actori tineri extraordinari. Pentru ca nu erau bani pentru a scoate o revista, era doar ziarul Ceahlaul, am organizat intalniri lunare la Teatrul Tineretului cu mari scriitori. Printre cei invitați au fost Nichita Stanescu, Nina Cassian, Laurentiu Ulici, s.a. Lui Nichita i-a placut foarte mult la Piatra Neamt. Timp de o saptamana am mers impreuna pe Valea Tazlaului si a cunoscut oamenii minunati din aceasta zona. La intalnirile de la Caminul Cultural, rugat de primarii locului sa citeasca din creatia lui, poetul crea pe loc versuri care sa poata fi ințelese de cei prezenți. Intalnirile erau spontane și sugestive. Dupa o saptamana de plimbari prin frumusetile muntilor Neamtului, l-am condus la gara, ne-am luat ramas bun, el a urcat in tren si ne-am promis noi intalniri. A doua zi am spus ca a plecat poetul, dar cineva mi-a atras atentia ca l-a vazut prin oras. El ce facuse? A urcat in tren si a coborat pe partea cealalta. Probabil a vrut sa mai ramana in oras si totodata sa se elibereze de intalnirile protocolare.
C.P. : Un gand legat de formele noi de arta, de viitorul artei?
V.C.: …Formele noi de exprimare in domeniul artei asigura un verbiaj insurgent si controversabil. Trebuie sa reflectam ceva mai asezat la intrebarea: ce se pierde cand se castiga ceva? Uneori in arta, impostorii sunt foarte convingatori, in timp ce artistii autentici au sfiala propriilor incertitudini….Totul e de la Dumnezeu, trebuie sa dai ceva ca sa primesti!
Caseta:
Titlu: Pe urmele lui Valentin Ciuca
Este si el un important personaj de dictionar! Publicist si scriitor, criticul de arta Valentin Ciuca s-a nascut la Valenii de Munte in 23 martie 1943. Dupa liceul absolvit la Piatra Nemt, in 1968 absolva Facultatea de filologie, Iasi. In anul 1978 isi ia licenta in Drept la Facultatea de Drept, de la aceeasi universitate. Pentru putin timp lucreaza ca muzeograf la poalele Ceahlaului, “veghind” si impartasind iubitorilor de literature din gloria marelui Calistrat Hogas. Apoi, pana in anul 1990 a ocupat pe rand posturile: director Biblioteca Kirileanu, director al Scolii Populare de Arta si seful sectiei de arta din cadrul complexului muzeal din Piatra Neamt. Este membru al AICA Paris si membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Intre 1985 si 1995 a beneficiat de burse de studiu in Italia si Olanda. A ocupat functia de redactor sef si director al Studiourilor de Radio Iasi. Activitate editoriala: 51 de carti – volume de publicistica si istoria artei, intre care amintim “Pe urmele lui Luchian (Tonitza si Grigorescu, volume separate – n. red. )”, “Un secol de arte frumoase in Moldova, Iași si Bucovina, Album Ion Irimescu (2003). De asemenea, a scris mii de recenzii, cronici de arta, eseuri in reviste culturale importante, incepand cu debutul sau de la Contemporanul si Cronica din 1969, pana astazi. A fost distins cu numeroase premii, intre care: Premiul Petru Comarnescu, al UAP Iasi (2001), Premiul National al UAP (2003) si Premiul National al UAP Republica Moldova (2004). “Domnul Valentin Ciuca se inscrie in categoria personalitatilor polivalente. Oricine se poate impartasi din stiinta si rafinamentul sau in materie de Frumos”, scria despre el acad. Constantin Ciopraga.
Foto: Cristinel C. Popa