Acordul, care este provizoriu, a fost prelungit pentru încă doi ani, au anunțat reprezentanții Vaticanului. Inițial, acesta a fost încheiat în 2018.
Înțelegerea reprezintă o încercare de a atenua o divizare de lungă durată în China continentală între o parte a bisericii loială papei și o biserică oficială susținută de stat. Pentru prima dată din anii 1950, ambele părți l-au recunoscut pe papă ca lider suprem al Bisericii Catolice.
Criticii, inclusiv cardinalul Joseph Zen, fost arhiepiscop de Hong Kong, au denunțat acest lucru ca fiind o cedare în fața autorităților comuniste. Zen este în prezent judecat pentru utilizarea unui fond de caritate pentru protestatarii prodemocrație, iar criticii au acuzat Vaticanul că nu a făcut suficient pentru a-l apăra în public. Zen a pledat nevinovat.
Acordul dintre Vatican și China se axează pe cooperarea în ceea ce privește numirea episcopilor, oferindu-i papei ultimul cuvânt.
Doar șase noi episcopi au fost numiți de când a fost încheiat acordul, ceea ce, potrivit oponenților săi, dovedește că documentul nu produce efectele dorite. De asemenea, aceștia subliniază restricțiile din ce în ce mai mari privind libertatea religioasă a creștinilor și a altor minorități în China.
În interviul acordat în iulie agenției Reuters, papa a recunoscut că acordul „merge încet", dar că Biserica trebuie să aibă o viziune pe termen lung în China și că un dialog imperfect este mai bun decât lipsa oricărui contact.
Francisc i-a comparat pe opozanții acordului cu cei care i-au criticat pe Papii Ioan al XXII-lea și Paul al VI-lea în anii 1960 și 1970 din cauza așa-numitei politici a pașilor mici, prin care Vaticanul a încheiat înțelegeri, uneori incomode, cu națiunile comuniste din Europa de Est pentru a menține Biserica în viață în timpul Războiului Rece și pentru a limita persecuțiile de acolo.
(sursa: Mediafax)