E mai rar ca un actor comic să fie şi scriitorul vorbelor cu haz. Nu se află pe toate cărările tipii alcătuiţi din hohote de râs. Tănase este năsosul făcător de spectacole de revistă sclipitoare şi de mare originalitate, căci revista a la Tănase de la Cărăbuş este de esenţă pură românească.
Tănase îşi scria singur cupletele de mare savoare şi de apărare a cetăţeanului. Nae Lăzărescu, cel care amintea că făcătorii de umor sunt de fapt oameni trişti, scria texte de haz fin, după plecarea lui în Cer i-a continuat compunerea de scheciuri hazoase partenerul de scenă Vasile Muraru.
Cu spontaneitate delicioasă, Puiu Călinescu inventa replici pe loc, la microfon, o perlă de umor era ce a tipărit pe propria carte de vizită “Puiu Călinescu, om al muncii”. Cel mai des se întâlneşte situaţia ca textierii de umor să se afle în culise, rostitorii glumelor fiind actorii cu lipici la public.
Un om de valoare, scriitor, autor de cuplete şi regizor s-a numit Dan Mihăescu. El a scris textele actorilor de mare succes: Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Amza Pellea, Puiu Călinescu, Mihăilescu-Brăila, Nicu Constantin. Cu glumele inventate de Dan Mihăescu se bucurau românii în programele de revelion, de divertisment, al televiziunilor.
Modest, cumsecade, cu figura lui de bonom, Mihăescu a preferat să se retragă elegant în spatele camerelor de vederi, lăsând strălucirea să le îmbrace pe marile vedete de comedie, care recitau textele lui. Scriitorul avea şi un remarcabil har de povestitor.
”Vântul exagerat al economiilor a adus vestea că se şterg casetele cu emisiunile de divertisment pentru a se refolosi casetele. Am pândit, şi noaptea am scris pe cutia cu casetele lui Dem, Amza, Caragiu “Vizita Tovarăşului în judeţe”, nimeni nu s-a mai atins de casete. După 1989 s-a ordonat ştergerea casetelor cu Ceauşescu, să înnebunesc, iar se aflau în pericol cele cu păcăleala mea, tot noaptea am şters de pe bijuteriile cu marii actori cacealmaua cu vizitele Tovarăşului”.
A izbucnit un hohot de râs cât muntele când Puiu Călinescu a rostit textul scris de Dan Mihăescu. Puiu invitase la dans o doamnă grasă, unduitoare ca dulapul, plină de bijuterii şi încearcă o conversaţie: “Ştiţi cine sunt eu, nu ştiţi, sunt funcţionarul deştept retrogradat de boul de director de la masă”. Zâmbeşte acru dolofana cu paiete: “Ştiţi cine sunt eu, n-aveţi de unde să ştiţi, sunt nevasta boului de director”. Puiu Călinescu s-a făcut nevăzut cu o figură de mâncător de sârmă ghimpată.