Una din ironiile aruncate în cascadă de glumețul din Budapesta era legată de instabilitatea din Palatul Victoria pe unde s-au perindat 20 de premieri în timp ce el a fost „bun în post”. Factual, a marcat corect vânzoleala, nici noi nemaiștiind exact numărul omologilor care au „acoperit” cele două decenii în care Orban a stat la butoanele guvernării.
Comentariile din presa românească, dar și reacții de la Budapesta au marcat exact unde Orban „a sărit calul”, fiind catalogat ca revizionist conținutul general al discursului. Inflamarea noastră a trecut, punem noile file la dosarul deja voluminos al derapajelor care au devenit obișnuite în practica liderului maghiar care se crede „buricul pământului”, dând sfaturi la toată Europa, suit pe piedestalul de fum al iluziei Ungariei Mari, cu granița de Est pe culmile Carpaților.
Repet, ceea ce scriam în urmă cu un an, după voiajul similar al premierului doldora de obrăznicii, că replica dată tot în zona argumentelor politice, pentru a-i arăta „calea dreaptă”, nu-l ustură. Pentru că s-a tot vorbit de o sancțiune publică a discursului scandalos al lui Viktor Orban la Băile Tușnad, credem că replica potrivită, într-o competiție mereu actualizată, este dată de acele situații din „starea banilor”din Ungaria și România, unde scorul a ajuns la 3-0 pentru Mugur Isărescu, așa cum menționam în ediția din 17 august 2022 a Jurnalului. Acolo e punctul moale al lui Orban, similar cu plexul solar pe care îl țintesc boxerii suiți în ring pentru a da lovitura decisivă de KO.
În ediția 2023 a Școlii de vară de la Tușnad, Viktor Orban a trecut în mare viteză peste starea actuală a economiei maghiare, dând asigurări auditoriului că vizează anul 2030 pentru a plasa Ungaria pe un traseu al progresului economic. Era peste puterea lui de a recunoaște greșelile uriașe pe care le-a făcut în politica economică, accentuând prin decizii proprii conjunctura generală nefavorabilă ce decurgea din pandemie, criza energetică și războiul din Ucraina. Marea problemă a lui Orban este că facturarea erorilor a ajuns la scadență și Ungaria este vlăguită, deși de două decenii se alimentează fără complexe din mai multe surse: UE, Rusia și China.
Pe Orban nu-l anulezi spunându-i că-i șovin, că e antieuropean, că e duplicitar în NATO și vrea să șteargă Trianonul. Pe aceste subiecte el are replici care rezonează cu gândurile multor maghiari, ceea ce-i dau suport pentru șirul de guvernări începute în 1998. Dar fuge ca dracu’ de tămâie de dezbaterile unde se analizează politica economică a Ungariei, unde rezultatele trec dincolo de starea de alertă. Nu o evidențiem noi, pentru a-i arăta vecinului că merge greșit, că a intrat cu oiștea-n gard. O spune răspicat, cu mare îngrijorare, omologul lui Mugur Isărescu de la banca centrală a Ungariei care recomandă public modelul românesc privind creșterea nivelului de dezvoltare. Guvernatorul Gyorgy Matolcsy arăta într-un interviu că „România a înregistrat cel mai rapid nivel de recuperare din regiune de la schimbarea regimului socialist, atingând dublul ritmului de recuperare a Ungariei, de 17,5 procente.”. El menționează că în anul 1990, când România a ajuns să treacă la economia de piață, avea cel mai scăzut nivel de dezvoltare din regiune, față de media europeană se afla la 34,3 %, în timp ce Ungaria era la 56,9%. Până în 2020 România a crescut cu 37 puncte procentuale, ritmul fiind ușor mai mare decât cel al polonezilor(36,5%), reușind să depășească dublul ratei de recuperare a Ungariei și de aproape de trei ori rata de recuperare a Cehiei (12,7%). Așadar, cei 20 de premieri ai României au fost, cumulat, mai performanți față de liderul neschimbat de la Budapesta. Matolcsy, fost ministru al economiei, pe care Orban îl aprecia ca „mâna lui dreaptă”, recomandându-l pentru două mandate de guvernator, avertizează că Ungaria se confruntă cu riscuri legate de creșterea datoriei, guvernul ignorând mai multe apeluri ale băncii centrale în ultimii ani pentru reforme de stimulare a competitivității, ratând oportunitățile. Guvernatorul a „divulgat” și fuga lui Viktor Orban de cifrele concrete, premierul cerându-i „să nu măsoare”. Plafonările de prețuri la alimentele de bază, plafonările menținute prea mult timp la carburanți au condus la creșterea inflației și la o perturbare a pieței interne, chiar dacă Ungaria a fost scutită de sancțiuni la importurile energetice din Rusia. Orban, cu puteri discreționare la Budapesta, a impus „inundarea economiei cu bani”, ceea ce a avut efect de bumerang, a crescut brusc inflația și a produs o criză pe piața valutară, forintul intrând în cădere liberă. Depărtarea de politica Băncii Central Europene, dirijată de Orban prin critici severe la adresa monedei unice europene, considerată de Budapesta ca „o greșeală strategică”, arată că erorile Ungariei nu sunt întâmplătoare, ele fiind o constantă și legate una de alta ca un fir roșu. Starea precară a economiei a fost definită de Matolcsy în termeni duri: „Ungaria se află într-o situație de cvasi-criză”, „a patra-cincea cea mai vulnerabilă țară din lume”, „al patrulea cel mai slab nivel de productivitate din UE”.
Acest tablou sumbru făcut de la vârful instituției care dirijează politica monetară a Ungariei este pus în ramă de fostul guvernator al băncii centrale, Andras Simor. El avertizează asupra unei perspective extreme - scenariul Hu-Exit: „Probabilitatea sa, dacă era de 10% anul trecut, acum s-a ridicat la 20%-30%. Mă tem că guvernul va manevra țara într-o situație în care ieșirea din Uniunea Europeană devine o alternativă reală.”. După ce Ungaria afirma în 2019 că vrea să scape din „capcana euro”, ieșirea din UE iată că devine subiect de dezbatere la Budapesta.
Mugur Isărescu povestea la un seminar bancar despre „sfaturile” primite de la Viktor Orban în anul 1999, când s-au întâlnit din poziția similară de premieri. Propunea de atunci „o aventură” în economie, spune Isărescu. Premierul ungar, cu mandate în 1998-2002, și reluate după 2010 fără întrerupere, și-a dus „opera” la îndeplinire, adăugăm noi, pozițiile bancherilor maghiari fiind elocvente.
Înțelegem acum mai exact de ce Viktor Orban se refugiază în discursuri virulente la adresa UE și a vecinilor, ocolind punctul cel mai sensibil, starea economiei ungare, la care nu poate să dea replică.